Schimbarea credintelor despre schimbare

O credinta periculoasa in cultura noastra este aceea ca nu ne putem schimba. Cu totii am auzit despre declaratii care practic ne iau puterea personala de care dispunem cu totii fara sa ne dam seama: “E nervos si nu poate sa schimbe acest lucru” sau “Intotdeauna voi fi anxios, asa m-am nascut”. Cu siguranta ca avem predispozitii genetice, insa creierele indivizilor, atat tineri cat si batrani, se pot schimba in moduri uimitoare.

Neuroplasticitatea, reprezinta o modalitate pretentioasa de a spune ca, creierul nostru se poate schimba. Nu suntem victime ale neuronilor sau ale genelor. Suntem creatori puternici ai starilor noastre mentale. Credinta gresita ca suntem “sculptati in stanca”, poate opri oamenii de la a incerca sa se schimbe si sa isi asume propria responsabilitate. In acelasi fel in care teoria germenilor a modificat felul in care privim sanatatea si igiena, cred ca imprastierea cunoasterii despre abilitatea creierului nostru de a se schimba, poate modifica in totalitate modul in care cultura priveste emotiile, atitudinile si valorile.

Creierele noastre se pot schimba  

Creierele noastre sunt facute din miliarde de neuroni conectati unii cu ceilalti, formand cai de transmitere a informatiilor. Invatam lucruri prin formarea unor conexiuni neuronale ca raspuns la asocierile din experientele noastre de zi cu zi. In experienta de a invata cum sa conducem o masina, experimentam conexiunea dintre lumina rosie a semaforului si apasarea pedalei de frana. In acest fel, formam o cale neuronala pentru aceasta asociere. De fiecare data cand franam la lumina rosie a semaforului, intarim aceasta conexiune neuronala. Dupa cum se spune “neuronii care transmit informatia impreuna sunt conectati intre ei”. Cu cat practicam mai mult un lucru, cu atat intarim acea conexiune iar abilitatea respectiva ne vine mai laindemana. Raspunsurile noastre comportamentale pot deveni aproape automate.

Creierele noastre pot, de asemenea, sa slabeasca caile neuronale vechi pentru a opri sau a dezvata anumite asocieri. De exemplu, dupa ce te muti intr-o casa noua, inveti drumul catre noul loc si incepi sa nu mai practici vechea cale. Insa, in primele saptamani dupa mutare, nu v-ati trezit niciodata conducand gresit catre vechea locuinta? Din fericire, nemaimergand pe vechea directie si practicand noul drum catre casa, va intariti o noua cale neuronala, in timp ce vechea cale neuronala se slabeste. Este extraordinar ca se pot schimba creierele noastre, pentru ca daca nu, am conduce in continuare, si acum, catre casa copilariei.

In mod similar aptitudinilor fizice precum condusul, creierul formeaza cai neuronale cand invatam si practicam aptitudinile emotionale. Raspunsurile voastre emotionale la experientele din viata voastra sunt rezultatul unor cai neuronale bine cunoscute ce s-au dezvoltat pe parcursul intregii vieti de pana acum. In vreme ce genele ne influenteaza temperamentul, cercetarile au demonstrat ca mediul si mintea noastra pot modifica fizic creierele noastre si, in consecinta, si raspunsurile emotionale. Asta inseamna ca emotiile pe care ni le dorim mai mult in viata noastra, precum fericirea, rabdarea, toleranta, compasiunea si bunatatea pot fi practicate si invatate ca abilitati. Alte emotii precum anxietatea, stresul, frica sau furia pot fi excluse din viata noastra.

Folosindu-ne tot de lait-motivul sofatului, haideti sa vorbim despre o asociere emotionala: traficul si furia. Atunci cand suntem blocati in trafic, un raspuns automat poate fi furia sau frustrarea. Insa, atunci cand ne simtim furiosi de fiecare data cand suntem in trafic, intarim acea cale neuronala si cimentam acel raspuns emotional. Atunci cand nu putem face nimic in acel moment, decat sa acceptam traficul asa cum este, nu ar fi extraordinar sa simtim niste emotii pozitive in loc? Putem sa observam emotiile negative pe care le simtim si sa incercam sa practicam un raspuns emotional diferit. Putem sa incepem sa legam traficul de nemiscare si pace. Acest lucru ar putea fi dificil la inceput pentru ca dorim sa renuntam la acea cale neuronala foarte bine dezvoltata ce declansa furia, insa inhiband aceasta cale, ajutam la desfacerea acestor conexiuni si intarim un raspuns diferit. Pe masura ce practicam un raspuns plin de pace, ne intarim o noua cale neuronala si devine mult mai usor sa alegi.

Folosind neuroimagistica, cercetatorii au demonstrat succese semnificative in reducerea anxietatii, depresiei, fobiei si stresului, prin intermediul terapiilor cognitiv comportamentale sau a psihoterapiei interpersonale. Invatand diferite strategii de a recunoaste gandurile si emotiile negative si practicand raspunsuri alternative in timp, caile neuronale din creier se modifica in mod fizic. Stiinta nu a recunoscut decat recent valoarea investirii in cercetarea comportamentelor ce promoveaza bunastarea, inclusiv compasiunea si fericirea. Prin compararea creierelor expertilor si novicilor in meditatia compasiunii, neurocercetatorii au ilustrat modificarile din regiunile creierului, responsabile pentru empatie, in timpul si dupa meditatie. Cercatatorii abia incep sa examineze efectele antrenarii novicilor in atitudini ce cresc doza de compasiune exprimata. In timp ce interventiile au demonstrat efecte pozitive asupra starilor emotionale si a comportamentelor pro-sociale, dorim sa determinam in viitor modificarile in structura si functiile creierului in cazul novicilor ce pornesc pe calea antrenamentului contemplativ si emotional.

Sursa




http://harmonygroup.ro/neuroplasticitatea-schimbarea-credintelor-despre-schimbar/