Într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui sărac un coș plin cu gunoi, să-și bată joc de el. Omul
zâmbi și plecă, ținând în mână coșulețul primit. Ajuns acasă,
a început să-l curețe,
să-l spele și
l-a umplut cu cele mai frumoase flori. S-a întors la omul bogat și i-a înmânat acestuia
coșulețul. Omul, surprins, întrebă:
„De ce mi-ai dat atâtea flori frumoase, când eu ți-am dat doar gunoi?”. Cel sărac îi răspunse:
„Fiecare dăruiește
ceea ce are în inimă!”.
A nu se intelege ca cei bogati au inima impietrita
si saracii au intotdeauna inima plina de iubire.In realitate fiecare se
manifeta in functie de nivelul sau de constiinta.Poti avea multe posesiuni materiale
si inima impietrita si poti avea mai putin si poti darui din preaplinul inimii
tale.A darui nu inseamna neaparat a darui ceva concret,ceva care apartine lumii
materiale,un dar nepretuit poate fi o vorba buna care poate alina o suferinta
sau poate oferi o alta perspectiva asupra realitatii,un zambet sau o imbratisare
calduroasa.A darui din preaplinul starii tale de bine,consider ca este cel mai
pretios dar pe care il poti face semenilor tai.A iesi din casa crispat si cu
fata impietrita este un fel de a agresa toate persoanele cu care te
intalnesti,chiar daca nu constientizezi, asta se va reflecta si in starea ta
interioara si apoi in toate aspectele vietii tale.Un zambet,o fata luminoasa,o
vorba calda nu te costa nimic dar va fi ceea ce universal iti va returna tie in
inima si in viata ta.Depinde de tine ce cultivi in inima ta.Eu aleg sa cultiv
flori si sa ti le ofer tie cu cea mai mare dragoste.
Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu