Cati stim ca neplacerile digestive manifestate in cursul vietii se datoreaza modului in care am mancat?
Gastronomia ca “stiinta” are implicatii numai asupra a ceea ce mancam, iar ca arta exarcebeaza pretiozitatea comportamentala in fata actului nutrional, referindu-se la pozitionarea persoanelor la masa, modul de utilizare a numeroaselor utensile pentru mancat si la aspectul estetic al mancarii.Omul educat cauta sa se conformeze acestei pretiozitati gastronomice, fiind convins ca in acelasi timp el respecta principiile de baza ale unei hraniri “stiintifice” , fara a banui ca acestea sunt tot atat de eronate ca si fundamentele intregii stiinte reductioniste, carteziene.Omul de rand, putin ii pasa de toare aceste probleme, el stie una si buna : el trebuie sa manince cand ii este foame si anume ce oricate ori ii este foame, pina se satura, el ajunge astfel sa ‘ciuguleasca ” tot timpul ceva, oriunde s-ar afla si orice ar face, fara a banui ca astfel este in competitie cu pasarile din ograda sau cu alte animale….obosind sistemul digestiv.Din totdeauna religiile planetei au avut un impact puternic asupra populatiilor, implicandu-se in mod specific. Unele religii, mozaica si islamica au interzis consumul carnii anumitor animale impure….altele, in special in Asia orientala au interzis aproape total consumul carnii de orice fel. Crestinismul, din pacate, sub impactul unor influente necunoscute au transfigurat indicatiile Christice, asa cum apar in Evanghelia Pacii a Domnului Iisus Christos, de discipolul Ioan, permitand consumul oricarui fel de carne, in afara unor perioade din an, precedand marile sarbatori religioase si zilele de miercuri si vineri, care au fost denumite de post….cand nu se maninca nici un fel de produse animale.Desigur, respectarea acestor perioade de Post, care totalizau peste 200 zile pe an, au reprezentat un castig remarcabil nu numai pentru sanatatea fizica, dar si pentru cea morala a populatiilor crestine, in special ortodoxe.In aceasta privinta minunatul nostru popor roman, sub presiunea comunista un timp indelungat, aceasta intuitie a sacrului in manifestarea actului nutritional, a fost treptat aneantizata, cu tendinta de a aduce omenescul romanesc la o conditie animalica, de roboti umani.Omului obisnuit degeaba i-as prezenta atat argumentele stiintifice a ceea ce trebuie sa manince, cat si criterile moderne, holistice, de clasificare a alimentelor mentionate mai sus, deoarece oricat de bine si de clar ar fi ele evocate, el nu le-ar intelege, deoarece in momentul de fata se afla intr-un cerc vicios : alimentatia practicata in prezent, prin efectele sale nocive ii creeaza un ecran in fiinta, care ii impiedica accesul la lumea suprasensibila si intelegerea spirituala si in acelasi timp, deoarece are efect de drog, ii cere continuarea, inca mai rafinata.Prin abordarea unei atitudini corespunzatoare a actului nutritional, ca act sacru, treptat cercul vicios se va sparge sub efectul rezonantei cu Divinul, adica rugaciunea inante si dupa masa, si atunci intelegerea va apare. Si nu numai intelegerea, dar si taria necesara de a face schimbarea dorita….
FRAGMENTE DIN CARTEA “NUTRITIA OMULUI – ACT SACRU” DE RADU ILIE MANECUTA