“ NUTRITIA OMULUI – ACT SACRU “

” A scrie despre nutritia umana intr-o perioada in care societatea abia mai poate face fata agonisirii celor necesare traiului zilnic, ar aparea ca un act de sfidare sau chiar ofensa, daca elaborarea textului nu ar porni din iubire fata de semeni si deferenta fata de suferintele lor.In fapt aceasta lucrare nu intentioneaza sa complice existenta nimanui si nici sa adauge dificultati la cele existente pentru procurarea hranei si la consumarea ei in vederea mentinerii vietii.Toata lumea stie ca hranirea sau nutritia omului este un act vital, adica un gest care ii conditioneaza existenta. Nu maninci, nu traiesti! in gestul respectiv are loc desfasurarea cea mai completa a Ego-ului, adica manifestarea cea mai complexa a instinctului de conservare, comun omului si animalelor. Probabil ca acest fapt este unul din aspectele care i-a determinat pe materialisti sa-l considere argument pentru animalitatea omului, caruia i-a si gasit loc “stiintific” in increngatura zoologica a creatorilor pamintului.Manifestarea instinctului de conservare prin foame, semn al cererii organismului de hrana, este atit de puternica, incat imi vine sa cred ca probabil marea majoritate a oamenilor se indoiesc ca ar fi existat sau ca ar putea exista persoane pe planeta noastra care timp de ani de zile sau chiar zeci de ani, au trait sau traiesc fara sa manince nimic. Cu toate acestea au existat fara indoiala asemenea cazuri, dintre care unele au fost evocate de Dr. Dan Patrut in valoroasa sa lucrare realmente stiintifica, enciclopedica : “De la normal la paranormal”, sub denumirea de “inedia”.Actul nutritional uman este de o extrema complexitate, implicand intreaga fiinta, indiferent de gradul de cultura si civilizatie, antrenand intreaga sa fiziologie al carei fundament de fapt il constituie, el este acela care asigura materialitatea corpului fizic si o buna parte a energeticii subtile care constituie restul structurii umane ( care nu se vede in mod obisnuit).Despre actul nutritional s-au scris biblioteci intregi, tocmai ca urmare a complexitatii sale. In el sunt implicate o multime de stiinte ( evident biologia, medicina, biochimia, chimia, fizica, psihologia, sociologia, etnografia etc), toate religiile si credintele religioase ale planetei si chiar…filozofia…. de metafizica si de ezoteric, ocultism nici nu mai trebuie sa pomenim.Aflat din pacate sub influenta unei educatii reductioniste carteziene si dogmatice, atat la scoala cat si acasa, actul nutritional uman a devenit in scurt timp un adevarat dresaj, inregistrand un automatism exacerbat, care cu timpul si pe nebanuite l-a facut pe om propriul sau sclav. Este de ajuns sa observati copii in perioada intarcarii lor, dupa alaptarea materna, cand li se preda stafeta erorii alimentare, a viitoarei lor suferinte, pentru a intelege ce vreau sa spun. Pentru ca nu am cum sa evit sa nu spun, ca actul nutritional in lume, asa cum se practica azi, este eronat din toate punctele de vedere, atat stiintific cat si laic….Este incredibil cu cata superficialitate este tratat actul nutritional pe plan educational la toate nivelurile, atat in scoli, cat si acasa, atat medical cat si laic. Toate discutiile si recomandarile au loc pe problema a ceea ce trebuie sa se manince si dezvoltand la maximum ceea ce a devenit o adevarata “stiinta si arta” in acelasi timp, gastronomia, al carei scop real este producerea bucuriei cat mai mari a burtii, fara o analiza a consecintelor.Toata preocuparea privind conditiile actului nutritional, educational, se reduce la eleganta gestului, devenita o adevarata pretiozitate.Omul obisnuit ar fi cat se poate de uimit, daca ar afla, intr-un mod convingator pentru el, obiectiv, ca tocmai satisfacerea acestei bucurii a burtii este aceea care a determinat cea mai mare parte din necazurile sanatatii sale.Tot el omul obisnuit invata din patanii din experienta proprie, cum raul produs pe linie nutritionala se instaleaza totusi dupa un timp destul de indelungat, lent si insidios, astfel el nu poate face in mod clar transant, legatura de la cauza la efect, ca in cazul suferintei dupa o lovitura, de exemplu….Ba de cele mai multe ori, cand pateste vreo neplacere digestiva atribuie aceasta ultimului aliment pe care l-a consumat, in cele mai multe cazuri acesta fiind departe de cauza reala a tulburarii.Nu este de mirare ca, in general marele public face greseala devenita obisnuinta, de a considera ca actul nutrional se refera, se rezuma daca vreti doar la ceea ce se maninca.
Cati stim ca neplacerile digestive manifestate in cursul vietii se datoreaza modului in care am mancat?
Gastronomia ca “stiinta” are implicatii numai asupra a ceea ce mancam, iar ca arta exarcebeaza pretiozitatea comportamentala in fata actului nutrional, referindu-se la pozitionarea persoanelor la masa, modul de utilizare a numeroaselor utensile pentru mancat si la aspectul estetic al mancarii.Omul educat cauta sa se conformeze acestei pretiozitati gastronomice, fiind convins ca in acelasi timp el respecta principiile de baza ale unei hraniri “stiintifice” , fara a banui ca acestea sunt tot atat de eronate ca si fundamentele intregii stiinte reductioniste, carteziene.Omul de rand, putin ii pasa de toare aceste probleme, el stie una si buna : el trebuie sa manince cand ii este foame si anume ce oricate ori ii este foame, pina se satura, el ajunge astfel sa ‘ciuguleasca ” tot timpul ceva, oriunde s-ar afla si orice ar face, fara a banui ca astfel este in competitie cu pasarile din ograda sau cu alte animale….obosind sistemul digestiv.Din totdeauna religiile planetei au avut un impact puternic asupra populatiilor, implicandu-se in mod specific. Unele religii, mozaica si islamica au interzis consumul carnii anumitor animale impure….altele, in special in Asia orientala au interzis aproape total consumul carnii de orice fel. Crestinismul, din pacate, sub impactul unor influente necunoscute au transfigurat indicatiile Christice, asa cum apar in Evanghelia Pacii a Domnului Iisus Christos, de discipolul Ioan, permitand consumul oricarui fel de carne, in afara unor perioade din an, precedand marile sarbatori religioase si zilele de miercuri si vineri, care au fost denumite de post….cand nu se maninca nici un fel de produse animale.Desigur, respectarea acestor perioade de Post, care totalizau peste 200 zile pe an, au reprezentat un castig remarcabil nu numai pentru sanatatea fizica, dar si pentru cea morala a populatiilor crestine, in special ortodoxe.In aceasta privinta minunatul nostru popor roman, sub presiunea comunista un timp indelungat, aceasta intuitie a sacrului in manifestarea actului nutritional, a fost treptat aneantizata, cu tendinta de a aduce omenescul romanesc la o conditie animalica, de roboti umani.Omului obisnuit degeaba i-as prezenta atat argumentele stiintifice a ceea ce trebuie sa manince, cat si criterile moderne, holistice, de clasificare a alimentelor mentionate mai sus, deoarece oricat de bine si de clar ar fi ele evocate, el nu le-ar intelege, deoarece in momentul de fata se afla intr-un cerc vicios : alimentatia practicata in prezent, prin efectele sale nocive ii creeaza un ecran in fiinta, care ii impiedica accesul la lumea suprasensibila si intelegerea spirituala si in acelasi timp, deoarece are efect de drog, ii cere continuarea, inca mai rafinata.Prin abordarea unei atitudini corespunzatoare a actului nutritional, ca act sacru, treptat cercul vicios se va sparge sub efectul rezonantei cu Divinul, adica rugaciunea inante si dupa masa, si atunci intelegerea va apare. Si nu numai intelegerea, dar si taria necesara de a face schimbarea dorita….
FRAGMENTE DIN CARTEA “NUTRITIA OMULUI – ACT SACRU” DE RADU ILIE MANECUTA