Factori de risc cardiovascular



Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate din ţările industrializate.
Framingham Heart Study a avut o contribuţie importantă în înţelegerea cauzelor afecţiunilor coronariene şi a altor afecţiuni cardiovasculare, cunoscute sub numele de “factori de risc cardiovascular”. Conceptul de factori de risc a avut o contribuţie majoră în dezvoltarea strategiilor de prevenţie a afectiunilor coronariene, prin modificarea cauzelor.
Factorii majori independenti de risc studiaţi  de Framingham includ: fumatul, hipertensiunea arterială, nivelul seric crescut de colesterol total şi LDL-colesterol, nivelul seric scăzut de HDL-colesterol, diabetul zaharat, vârsta avansată. Relaţia cantitativă dintre aceşti factori de risc şi afectiunile coronariene a fost elucidată de Framingham Heart Study şi alte studii. Ele au arătat ca riscul predictiv se cumulează. Prin urmare, riscul total al unei persoane poate fi estimat prin sumarea riscului conferit de fiecare factor major de risc.
Alti factori de risc studiati, sunt de 2 tipuri:
- factori de risc conditionali: obezitatea, inactivitatea fizica (aceşti 2 factori de risc sunt consideraţi de American Heart Association, ca factori majori de risc), istoric familial de boală coronarienă prematură, caracteristici etnice, factori psihosociali; sunt asociaţi cu creşterea riscului de boli coronariene, cu toate că contribuţia lor cauzală, independentă şi cantitativă, nu a fost bine documentată;
- factori de risc predispozanti: hipertrigliceridemia, valori mari de LDL colesterol, nivel seric crescut de homocisteină, nivel seric crescut de lipoproteina(a), factori protrombotici (ex. fibrinogen), markeri inflamatori (ex. proteina C-reactiva înalt sensibilă); potenţează factorii de risc independenţi. În ciuda importanţei potenţiale a acestor alţi factori, ei nu sunt incluşi în harta riscului Framingham din motive teoretice si practice.
Eforturile de prevenţie, trebuie direcţionate spre fiecare factor major de risc. Evaluarea riscului total(global) prin sumarea tuturor factorilor majori de risc, poate fi utilă clinic din 3 puncte de vedere:
(1) identifică pacienţii cu risc crescut, care necesită atenţie şi intervenţie imediată;
(2) motivează pacienţii să adere la terapiile de reducere a riscului;
(3) modificarea intensitaţii eforturilor de reducere a riscului, având la baza riscul total estimat.
Scorul Framingham estimează riscul pentru persoanele fără manifestari clinice de boli coronariene. Din acest motiv, scorul se utilizează numai în prevenţia primară (persoane fără afectiuni coronariene). Odată ce boala coronară ateroslerotică devine clinic manifestă, riscul pentru un eveniment coronarian viitor este mult mai mare decât cel al pacienţilor fără boală coronariană, indiferent de alţi factori de risc şi în acest caz, scorul Framingham nu se aplică. American Heart Association si American College of Cardiology au publicat ghiduri comune de management al factorilor de risc pentru pacientii cu afectiuni coronariene şi alte forme de boală aterosclerotică – prevenţie secundară.1,2

Bibliografie:
1. American Heart Association, Primary Prevention of Coronary Heart Disease: Guidance From Framingham, In Circulation. 1998;97:1876-1887.
2. American Heart Association, Assessment of Cardiovacular Risk by Use of Multiple-Risk-Factor Assessment Equations, In Circulation. 1999;100:1481-1492.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu