O poveste

Plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur care tocmai ce a iesit din gaoace.

Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul nostru a luat puiul acasa si l-a pus intr-un cotet, alaturi de niste pui de gaina.
Puiul de vultur a crescut laolalta cu acestia si invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri de la pamant.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu s-a indoit nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el este o gaina.
Traia alaturi de gainile din curte si se comporta intocmai ca o gaina. Asta pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile uriase…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva incercari, s-a ridicat in zbor in vazduh, spre inaltul infinit, devenind cu adevarat liber!

De tine depinde sa constientizezi maretia care se afla in interiorul tau!

Anthony de Mello, din cartea Cantecul Pasarii

Poveste

Vă spun o povestioară care se petrece într-o familie oarecare, într-un oraş oarecare.               

   Personajele noastre, mama, tata si bineînţeles copilul.

   Este o după-amiază liniştită. Treburile casei sunt gata, copilul a mâncat, şi-a făcut lecţiile şi este afară la joacă. Urmează să apară tata de la birou. Masa este pusă, mâncarea caldă, mama îl aşteaptă nerăbdătoare.

   Totul este aşa cum trebuie să fie, calm, împlinire şi o aşteptare senină.

Iată, apare tata... după felul în care apasă pe butonul soneriei, mama de cealaltă parte a uşii are deja un presentiment neplăcut.

   Deschide.

   Tata, nervos nevoie mare, aruncă mapa undeva într-un colţ, se descalţă, uită de sărutul de bun sosit, spune un „Bună...” repezit, intră în baie, se schimbă, şi la fel de încruntat se aşează la masă în faţa soţiei, în ochii căreia se întrezăreşte mută, întrebarea „oare ce s-o fi întâmplat?”.

   Ei, de fapt acum începe povestea noastră.

   În virtutea comunicării dintre soţi, tatăl începe să îşi reverse necazul asupra a tot şi toate din jurul său. Astfel, ciorba, friptura, chekul şi într-un final mama, află de necazul omului. Apar pe rând în scenă, şeful, colega şi colegul, neînţelegerea, fapta abominabilă petrecută cu puţin timp în urmă.

   Dintr-o dată, ciorba e prea acră, friptura prea tare, chekul e uscat, iar mama nu e în stare să înţeleagă dedesupturile situaţiei.

  Mama, din umbră, devine în câteva clipe un agresiv duşman al şefului, colegei şi colegului, care toţi la un loc l-au necăjit pe tata.

  Pe măsură ce se derulează firul întâmplării de la serviciu, încet, încet, tata îşi revine, se destinde... s-a descărcat.

   Ce se întâmplă în acest timp cu mama?

  Supărată, strânge masa, spală vasele, sparge o farfurie, două, din cauză că îi tremură încă mâinile de indignare.

   Tata, relaxat pe fotoliu, citeşte ziarul.

   Sună telefonul. Mama ridică receptorul... La celălalt capăt al firului, prietena ei cea mai bună.

   — Bună, ce faci? Întreabă prietena.

   — Bine!?....

   — Sigur? După voce şi ton, nu aş spune că aşa bine....

    Dintr-o dată, vijelios, mama povesteşte prietenei păţania soţului.

   Povestind, simte cum îşi revine în apele ei. Dincolo, prietena primeşte tot necazul familiei.  Încearcă câteva cuvinte de încurajare şi apoi închide.

   Pe tata îl doare stomacul. A mâncat cu nervi. Pe mama, capul.... face eforturi să înţeleagă.  Prietena, e plină de compătimire şi tristă din cauza celor auzite. Copilul, întors de la joacă, simte instinctiv că ceva nu e în regulă şi se retrage în camera lui.

   Ce s-a întâmplat de fapt?

   O păţanie banală, petrecută la birou, povestită şi repovestită, capătă valenţe deosebite.

   Personajele noastre devin rând pe rând:

    - tata, se descarcă de toată energia negativă, avid de echilibru, povestind, fură efectiv din calmul şi liniştea mamei, devenind astfel nimic altcea decât un vajnic vampir energetic, secătuind-o pe sărmana mamă;

   - mama, primeşte senină şi iubitoare tot valul de energie negativă descărcat de tată, şi ajunge victima vampirului de lângă ea, pe care l-a luat draga de ea, la bine şi la rău;

   - prietena, la rândul ei, prin ceea ce îi povesteşte mama, absoarbe şi ea mai departe energia negativă a mamei de astă dată, devenind victimă, iar mama vampir energetic;

   - copilul, prin rezonanţă, simte tot ce se întâmplă în jurul lui, şi se retrage în el însuşi, nedorind să deranjeze pe nimeni.

   Ce vină poartă oare mama, prietena şi copilul?

   Toţi suferă în urma întâmplării de la birou.

   Vă las să reflectaţi, şi vă deschid calea către dialog şi vă invit sa citiţi sau să recitiţi Principul 90-10 din secţiunea Gânduri.

 

Sursa:

http://autoterapii.blogspot.ro/2010/08/sa-incepem.html

Să acţionez cat mai mult sau să mă bucur de momentul prezent?

Ţi s-a întâmplat să te simţi vinovat(ă) că ai stat prea mult degeaba şi că nu ai făcut ‘ce trebuia’? Poate că nu ai citit cât ţi-ai propus, nu ai acţionat, nu te-ai întâlnit cu destui clienţi, nu ai dat destule telefoane, nu ai muncit suficient.. şi aşa mai departe.

Mie îmi place foarte mult să mă relaxez şi să mă bucur de viaţă, dar în acelaşi timp vreau să realizez foarte multe lucruri şi uneori am impresia că nu am suficient timp. Sau că nu mi-l folosesc cum trebuie – şi atunci apare stresul.

Am învăţat să setez obiective, să îmi ‘eficientizez’ timpul, să îmi creez priorităţi şi deadline-uri pentru proiectele mele. Avem acces la foarte multe instrumente şi cărţi de organizare a timpului, poate prea multe. Şi totuşi, după ce le-am folosit, m-am simţit din ce în ce mai constrâns.

Am vorbit cu mai mulţi prieteni care simţeau că îşi pierd timpul inutil. I-am întrebat pentru ce au nevoie de mai mult timp şi mi-au răspuns că au multe ţeluri şi pentru a le atinge, vor să facă mai multe lucruri. Vor să scrie mai mult, să muncească mai mult, să acţioneze mai mult.
Şi în acel moment mi-am dat seama că şi eu, şi ei am uitat să ne bucurăm de momentul prezent.

Bineînţeles că “ştim” că viaţa trebuie trăită în fiecare moment, “ştim” că nu există decât această clipă, că trecutul şi prezentul sunt doar nişte concepte în mintea noastră. Au fost scrise atâtea cărţi excelente pe aceste teme (cum ar fi spre exemplu “Puterea prezentului” de Eckhart Tolle).

Dar câţi dintre noi trăiesc cu adevărat în prezent?

M-am tot întrebat: cum pot să trăiesc pe deplin fiecare moment, cum pot să ajung la o stare de prezenţă care să mă împlinească?
Eckhart Tolle ne dă ca exemplu contemplarea unui apus superb, atunci când gândurile se opresc şi suntem fascinaţi de frumuseţe.

După ce am citit acest lucru, am realizat că am avut acelaşi sentiment în mai multe situaţii:
- când priveam zborul unei păsări
- în timp ce ascultam anumite melodii
- în timp ce alergam dimineaţa
- când beam apă după o perioadă lungă de sete
- în timp ce mă uitam la anumite filme
- ..şi în orice clipă când mă opream din gânduri şi griji şi conştientizam cât de frumoasă este viaţa şi lumea din jurul nostru

Eu cred că putem să ne bucurăm de orice moment. Uitaţi-vă la copii şi la jocul lor, ei cunosc mai bine acest sentiment.
Îl ştim şi noi, doar că grijile şi problemele vieţii de adult ne-au făcut să-l uităm.

Totul bine şi frumos până aici – dar cum rămâne cu obiectivele şi lucrurile pe care vrem să le realizăm? Dacă trăim în prezent şi uităm de viitor, cum putem să evoluăm, cum putem să devenim mai buni în fiecare zi, cum putem să creăm lucruri deosebite şi să-i ajutăm pe ceilalţi?

Am găsit câteva moduri prin care să poţi ieşi din capcana acestei dileme şi să îţi dai seama că poţi avea şi una şi alta:

1. Găseşte ceva care să-ţi placă în orice faci. Astfel nu va mai fi o corvoadă, ci o activitate care îţi place.
Ar fi ideal să lucrezi la pasiunea ta, pentru a te bucura din plin de muncă. Dar chiar dacă lucrurile nu stau (încă) aşa, poţi savura orice acţiune.

2. Elimină activităţile inutile.
Din lucrurile pe care le faci, găseşte acele 20% care îţi aduc 80% din rezultate, şi elimină restul pentru a-ţi elibera timpul.
Tim Ferris spune în Săptămâna de lucru de 4 ore că “a fi ocupat este o formă de lene – gândire leneşă şi acţiune fără discernământ”.
De câte ori ai fost o albinuţă silitoare doar pentru a simţi că faci treabă, deşi ceea ce făceai nu dădea prea multe rezultate?
Dacă nu ştii cum să răspunzi la această întrebare, a venit vremea să testezi şi să măsori impactul acţiunilor tale, pentru a afla ce îţi aduce de fapt rezultatele dorite.

3. Există o cale foarte simplă de a obţine tot ceea ce îţi doreşti în viaţă, o scurtătură: să trăieşti momentul prezent ca şi cum ai avea deja acele lucruri.
Cum se poate aşa ceva? Ceea ce vrem de fapt este starea pe care ne-o dă realizarea visurilor noastre. Vrei iubire? Îmaginează-ţi că ai relaţia dorită şi simte acea stare, încarcă-te cu iubire chiar şi înainte să ai relaţia dorită! Vrei abundenţă? Simte-te ca şi cum ai avea tot ce îţi doreşti şi degustă din plin senzaţia!

4. Fiind încărcat mereu de aceste stări, acţionează în continuare pentru atingerea scopurilor tale!
În acest fel, nu te vei mai stresa că nu ai încă ceea ce îţi doreşti, deoarece trăieşti deja acele stări. Şi în acelaşi timp vei acţiona pentru a-ţi atinge obiectivele!

Sursa: http://www.obiceiurilemaiestriei.ro/sa-actionez-cat-mai-mult-sau-sa-ma-bucur-de-momentul-prezent/

Roboţelul cu chip de om

Cum ar fi dacă ai afla într-o zi că eşti de fapt doar un robot? Un android foarte realist, care e făcut din materiale ce imită foarte bine organele umane, dar are în loc de creier un computer foarte puternic.

Imaginează-ţi că eşti un roboţel.. care are putere de decizie dar care poate fi programat destul de uşor de ceilalţi. De cei care ştiu ce butoane să apese, ce lucruri să-ţi spună şi să-ţi arate pentru a obţine un anumit răspuns de la tine.
Şi începi să te întrebi: “oare toate emoţiile, toate visurile şi năzuinţele mele au fost reale.. sau doar răspunsul la anumiţi stimuli prelucraţi de computerul central?”

Acum uită-te în jurul tău. Câte persoane seamănă cu nişte roboţei programaţi să existe în limita unor parametri?
În fiecare zi, oamenii fac lucrurile pe care “trebuie” să le facă. Sau lucrurile care sunt “normale”, pentru că toţi le fac. Se duc la job, fac cumpărături, se uită la televizor, navighează pe internet.

Dar ce este şi mai interesant – majoritatea oamenilor au aproape aceleaşi griji, aceleaşi frici, aceleaşi gânduri negre.
Parcă de cele mai multe ori doar ne pregătim pentru viaţă. Vom trăi cu adevărat atunci când vom câştiga mai bine, când vom avea acea vacanţă exotică, când vom scăpa de griji, când vom avea relaţia perfectă, când ne vom găsi pasiunea.

Opreşte-te chiar acum şi răspunde la următoarele întrebări:

• Care este pentru tine diferenţa dintre a exista şi a trăi?
• Tu chiar trăieşti sau doar exişti? Ştiu că faci o grămadă de lucruri, dar şi un computer poate executa cele mai complexe activităţi, unele din ele mult mai bine ca un om.
• Te-ai gândit vreodată cam câte momente de trăire intensă experimentezi zilnic în mod obişnuit? (trăire intensă = răspunsul tău la prima întrebare)
  Hai să facem o socoteală: 8 ore pe zi din viaţă dormim, ne rămân doar 16. O parte din acest timp rămas o pierdem cu regretele trecutului sau cu grijile pe care ni le facem pentru viiitor. Cât de mult timp ne rămâne pentru a savura cu adevărat clipa prezentă, pentru a ne simţi cum vrem noi?

Vestea bună e că poţi să te bucuri mai mult de viaţă în orice clipă. Mai jos ai 2 paşi foarte simpli şi o prezentare video cu un exerciţiu special:

1. În primul rând conştientizează faptul că poţi începe să trăieşti cu adevărat din acest moment. Chiar dacă ai facturi de plătit, chiar dacă eşti foarte ocupat(ă), chiar dacă viaţa ta nu este încă aşa cum îţi doreşti.

2. Apoi alege tu ce emoţii vrei să trăieşti!
De cele mai multe ori trecem prin viaţă pasivi, aşteptând ca situaţiile şi oamenii pe care îi întâlnim să ne ofere anumite trăiri. Cum ar fi dacă am decide noi dinainte ce vrem să simţim?

„Să îţi trăieşti viaţa e ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar există.” ~ Oscar Wilde

Preluat de pe: http://www.obiceiurilemaiestriei.ro/robotelul-cu-chip-de-om/

 

IUBIREA ESTE RASPUNSUL

 Se intampla adesea ca, prin oferirea unei experiente dure pe plan emotional, viata sa ne invite sa crestem si sa progresam spre o stare de constienta mai inalta. In cadrul acestei incercari, avem intotdeauna posibilitatea de a alege sa ne inchidem inima in fata a ceea ce experimentam, sau de a o deschide si a dori sa experimentam ceva nou si mai amplu. Uneori deprindem obiceiul de a ne inchide inima, acesta fiind un mod de a incerca sa ne protejam, sa ne aparam, pentru a putea supravietui.

Acest lucru ne poate conduce la a trai, zi de zi, cu o inima care este fie pe jumatate deschisa catre experimentarea vietii, fie complet inchisa. Aceasta experienta de a avea, de obicei, o inima inchisa nu este ceva permanent, gresit sau ce ar trebui privit cu teama. Inseamna doar o alta experienta si incercare, pe care sufletul vostru le-a cerut pentru a initia o evolutie substantiala si pentru a va impinge sa plonjati in interiorul vostru pentru o experienta spirituala mai adanca, traita profund in centrul vostru.

“In momentul in care ai in inima ta acest lucru extra ordinar, numit iubire, si ii simti adancimea, incantarea si extazul, vei descoperi ca, pentru tine, lumea s-a schimbat".

- Jiddu Krishnamurti

Una dintre cele mai simple modalitati de a descatusa energia inimii astazi, acum, este de a-i trimite, constient, energie plina de iubire, fiecarei fiinte pe care o intalniti. Pe parcursul zilei, imaginati-va ca iubiti fiecare fiinta umana pe care o vedeti sau la care va ganditi. Iubirea este cheia care deschide usa catre inima voastra si calea catre sufletul vostru. Efectul acestui exercitiu simplu si placut – care, in doar cateva minute, va va transforma energia si va va ridica vibratia – este cu adevarat spectaculos. Ori de cate ori intalniti pe cineva – fie acela un strain, un vechi prieten sau partenerul de viata – concentrati-va sa-i transmiteti energie a iubirii.

Cel mai usor mod de a face acest lucru, este de a va conecta cu cea mai adanca parte a sufletului persoanei respective, prin a o privi drept in ochi, in timp ce recunoasteti esenta si scanteia Divina dinlauntrul acesteia. Intampinati persoana cu bucurie si deschidere – si trimiteti-i un gand tacut de iubire, precum “Vad frumusetea din interiorul tau”, “Observ Natura ta Divina”, sau “Te iubesc”. Cu cat directionati mai des, spre exterior, in mod constient, aceasta energie a iubirii, cu atat propria voastra inima se deschide si va permite sa va simtiti plini de iubire si complet vii.

“Cea mai mare recompensa pentru o fapta buna nu este ceea ce primesti in schimb, ci ceea ce devii facand-o.”

Veti realiza ca pe masura ce inima vi se va deschide tot mai mult, veti deveni ca un magnet care va atrage in mod constant experientele, oamenii si lucrurile pe care vi le doriti in viata voastra. Prin simpla alegere de a va deschide inima astazi, pe parcursul intregii zile, veti atrage, in mod automat, mai multe experiente care va vor face inima sa cante maine! In interiorul inimii voastre se afla energia esentiala care sta in spatele manifestarii dorintelor voastre, in aceasta realitate fizica.

Sentimentul si frecventa specifice punctului in care inima voastra se afla acum literalmente atrag sau resping o anume experienta sau un anume lucru din viitorul vostru. Astfel, cu cat inima voastra este mai deschisa si mai ampla, cu atat atrageti in viata voastra, experiente bogate, pline de iubire si putere.

Incercati sa va largiti inima si sa va extindeti iubirea astfel incat ea sa-i atinga nu doar pe cei carora le-o puteti oferi cu usurinta, dar si pe cei care au nevoie de ea mai mult decat voi.

Este important sa intelegeti ca, daca le trimiteti tot timpul iubire celorlalti, nu o mai lasati sa intre in interiorul vostru. Iubirea de sine este o alta modalitate puternica de a va deschide inima si de a-i permite acestei imense bogatii, sa intre in viata voastra. Un exercitiu zilnic de iubire de sine va va mentine o inima deschisa spre viata si va va permite sa simtiti mai multa sustinere plina de iubire, din partea fiecarui suflet din aceasta lume. Puteti sa trimiteti instantaneu iubire catre voi insiva, prin alegerea constienta de a va relaxa in inima si de a va accepta exact asa cum sunteti. Nu trebuie decat sa va deschideti ochii, pentru a vedea ca sunteti perfect in regula, exact asa cum sunteti acum.

Observati cum inima voastra tinde sa se deschida, sa se “inmoaie” si sa se relaxeze instantaneu. O alta modalitate eficienta de a va spori iubirea de sine, este sa va priviti frumosii ochi intr-o oglinda si sa va rostiti cu blandete, afirmatii iubitoare. Spuneti-va lucruri ca “Te iubesc”, “Esti atat de frumos/frumoasa” sau “Imi place totul la tine”. Daca inima va este inchisa, s-ar putea sa va ia cateva minute, pana cand energia va ajunge in interiorul vostru, dar veti fi impresionati cand veti vedea cum va veti simti, dupa ce veti petrece doar 3 minute, trimitandu-va aceasta puternica energie a iubirii. Va veti simti iubiti, extinsi si de neoprit, lucru care va fi urmat de materializarea rapida a unor experiente care vor rezonana cu aceste puternice stari sufletesti.

"Cand inima este inocenta si zidurile au disparut, esti conectat cu infinitul". - Osho

http://humansarefree.com/search/label/Spirituality

preluate de pe http://autovindecarea.blogspot.ro/2012/11/iubirea-este-raspunsul.html

Pătrunjelul - tratament natural pentru rinichi

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.  Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. Cum se face asta?  Este foarte simplu.  Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine. Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa plată- un litru- peste el si fierbeti timp de 10 minute.  Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .  Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina. De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural! 

Un emiţător mai puternic decât creierul

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul uman ar fi astfel creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. S-a demonstrat însă că avem un emiţător mult mai puternic. Inima. Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX este că inima are şi un alt rol decât cel de pompă de sânge.

Descoperirea a fost făcută de Institutul de Cardiologie din California. Ei au spus că acest organ miraculos e înzestrat cu inteligenţă, inteligenţa inimii, şi că influenţa inimii este foarte importantă, foarte profundă pentru noi.
În 1994, cercetătorul american J.A. Armour introducea conceptul de „creier al inimii“, după ce rezultatele studiilor arătau că inima are un sistem nervos, suficient de complex pentru a putea fi recunoscut drept un „mic creier“ propriu. Acest sistem nervos al inimii conţine în jur de  40.000 de neuroni, cu mult mai puţini decât neuronii cerebrali, care sunt în jur de 100 de miliarde. Cu toate acestea, circuitul elaborat pe care îl formează permite inimii să acţioneze independent de creier (prin învăţare, memorie, senzaţie) şi chiar să influenţeze procesele cognitive la nivelul creierului, cu care ea comunică. Adică inima acţionează ca şi cum are o minte a ei şi influenţează profund felul cum percepem lumea şi cum îi răspundem. Cercetările făcute de Joel şi Beatrice Lacey de la Institutul de Cercetare Fels, în anii '70, au descoperit că atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă. Un alt studiu a demonstrat că inima este implicată şi în procesarea şi decodificarea informaţiei intuitive. Cercetări anterioare descoperiseră că accesul la intuiţie se face şi prin creier, dar, spre surpriza cercetătorilor, a reieşit că inima este mai rapidă decât creierul în receptarea şi reacţia la informaţiile despre evenimente viitoare, înainte ca acestea să se întâmple (McCraty, Atkinson & Bradley, 2004). Ştiaţi că undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu undele câmpului magnetic ale inimii altei persoane? Deci ce gândim despre cineva poate fi simţit de acela chiar în inimă.
Inima trimite către creier mai multă informaţie decât primeşte
Între inimă şi creier se produce o comunicare dinamică, continuă, ca un dialog, fiecare organ influenţând permanent funcţia celuilalt. Există patru tipuri de conexiuni care pleacă din inimă spre creier. Primul este comunicarea neurologică prin transmisia de impulsuri nervoase: interesant este că inima trimite către creier mai multă informaţie decât primeşte,  şi e singurul organ din corpul uman care poate face asta. Deci poate inhiba sau activa părţi din creier, în funcţie de circumstanţe, influenţând percepţia realităţii şi, în final, reacţiile. Alt tip de comunicare al inimii este prin hormoni şi neurotransmiţători: inima este cea care produce hormonul ANF, care asigură echilibrul general al corpului (homeostazia). Unul din efectele sale este inhibarea producerii de hormoni ai stresului, alături de producerea şi eliberarea de oxitocină, „hormonul iubirii“. Al treilea tip este comunicarea prin unde de presiune, adică prin ritmul cardiac şi variaţiile acestuia, inima trimiţând mesaje către creier şi către restul corpului. Şi în al patrulea mod, comunicarea energetică, prin câmpul electromagnetic al inimii care este mai puternic decât al oricărui alt organ din corp.
Emiterea unei emoţii determină instantaneu răspuns în ADN
Câmpul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare decât amplitudinea activităţii electrice generate de creier. Câmpul magnetic produs de inimă este de 5.000 de ori mai mare în intensitate decât câmpul produs de creier. Acest câmp se schimbă în funcţie de starea emoţională. Când ne temem, simţim frustrare sau stres, el devine haotic.
Sentimentele umane care pleacă din inima noastră, având în spate convingerile noastre profunde, influenţează ADN-ul şi el, la rândul său, influenţează atomii, materia.S-au realizat experimente care au arătat că stările de iubire, de recunoştinţă dilată, modifică lanţurile de ADN, iar la stres, furie, frustrare, molecula de ADN se micşorează, se contractă şi implicit blochează codurile sale. Tot demonstrat este că aceste coduri se deblochează instantaneu dacă experimentatorii reuşeau să emită iar iubire, recunoştinţă, bucurie. Emiterea unei emoţii determină la miime de secundă, deci instantaneu, răspuns în ADN, chiar dacă mostra studiată era la distanţe imense de experimentator.
Concluzia este că sentimentele şi gândurile noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică materia din care e structurată lumea. Când trăim compasiune, iertare, dragoste influenţăm propriul ADN, dar mai mult decât atât, putem transmite aceste modificări în afara noastră, la distanţe oricât de mari, prin câmpul cuantic, influenţând tot ce este în lume.

http://www.doxologia.ro/societate/terapie-pentru-suflet/un-emitator-mai-puternic-decat-creierul