Gandul este cel mai bun prieten sau cel mai mare inamic



Aş dori să te prezint celui mai bun prieten şi celui mai mare duşman al tău - mintea ta. Este un instrument capabil să creeze o viaţă magnifică. Atât timp cât păstrezi controlul, se va purta ca cel mai bun prieten. Totuşi, dacă nu rămâi la cârmă, la control, va trece pe pilot automat. Fără indicaţii din partea ta, va funcţiona fără niciun scop, ajungând să meargă în derivă, ca un nebun furios, şi se va dovedi cel mai mare inamic al tău. Vestea bună este că mintea ta conştientă şi cea subconştientă lucrează ca o echipă şi îţi vor oferi mijloacele necesare pentru a avea o viaţă împlinită. Vestea proastă este că nimeni nu ne-a învăţat cum să ne folosim, în mod adecvat, mintea. Minţile noastre pot lucra pentru sau împotriva noastră, în orice moment. Putem învăţa să acceptăm şi să trăim cu legile psihologice naturale care ne guvernează, înţelegând cum să curgem împreună cu viaţa, decât să ne împotrivim ei,ocupatia noastra zilnica fiind aceea de a opune rezistenta.

Cum funcţionează mintea noastră

Viaţa noastră se dezvăluie, orice s-ar întâmpla, pe măsură ce mintea noastră urmează trei paşi: 1) lucruri ne stimulează simţurile şi crează gânduri în mintea noastră conştientă. 2) gândurile sunt trimise către mintea noastră subconştientă unde devin convingeri. 3) pe baza convingerilor acţionăm în mod automat, dând naştere unui comportament fie negativ, fie pozitiv.De exemplu, Maria îi spune copilului său de cinci ani:”De ce eşti atât de neîndemânatic? Mereu te loveşit de lucruri!” Comentariile Mariei stimulează mintea conştientă a fiului său, determinându-l să gândească “Sunt neîndemânatic; mereu mă lovesc de lucruri.” Aceste gânduri sunt apoi transferate în subconştient unde devin o convingere. Rezultatul? Fără să înţeleagă de ce, sau să se gândească la asta, fiul Mariei se loveşte continuu de obiecte. Astfel, comentariile Mariei au devenit o profeţie care se împlineşte de la sine! Morala poveştii? Trebuie să avem grijă la ce spunem altora şi ce ne spunem nouă înşine. În cartea sa clasică Aşa cum gândeşte omul, James Allen a scris:”Mintea este Stăpânul - puterea care formează şi crează, iar Omul este Mintea, şi ia mereu Unealta Gândului şi dăltuieşte ceea ce doreşte, aduce la lumină mii de bucurii, mii de rele - Crede în secret şi ajunge să treacă; mediul nu este decât oglinda sa.”Mintea noastră conştientă rezidă în cortexul cerebral şi este zona folosită pentru a gândi. Cum funcţionează subconştientul nostru

Limbajul minţii noastre subconştiente sunt sentimentele (durere, plăcere, fierbinte, rece), emoţiile (furie, frustrare, fericire, tristeţe) şi imagini (poze). Deoarece minţile noastre conştientă şi subconştientă vorbesc limbi diferite, gândurile noastre trebuie să fie traduse în imagini înainte de a pătrunde în subconştientul nostru. De exemplu, haideţi să revenim la Maria care este iritată de fiul său “neîndemânatic “Nu te izbi de măsuţa de cafea!” îi strigă ea fiului său. “Nu trebuie să mă lovesc de măsuţă.” gândeşte copilul. Când gândul copilului este tradus într-o imagine pentru mintea subconştientă, o parte a mesajului se pierde. Verbul “nu trebuie”este o abstracţie care nu se pretează la o traducere facilă într-o imagine. Drept rezultat, subconştientul primeşte mesajul “... loveşte de măsuţă.” Involuntar, sugestia Mariei dă naştere comportamentului opus! Pentru a evita programarea subconştientului cu instrucţiuni eronate, ar trebui să ne concentrăm întotdeauna pe comportamentul pe care îl dorim, nu pe cel pe care nu-l dorim. Astfel “Loveşte mingea!”se traduce uşor într-o imagine. Totuşi, nu acelaşi este cazul şi pentru “Nu rata mingea!”Subcontientul nostru nu poate face deosebirea între gînduri care sunt create de evenimente externe (realitate) sau evenimente imaginare. Astfel, dacă doar îmi imaginez mental să sunt plin de încredere, subconştientul va accepta acest lucru drept realitate. Şi dacă este repetat suficient de mult, comportamentul meu se va schimba. Adică, voi deveni persoana care mi-am imaginat a fi. Pe de altă parte, trebuie să evităm să ne imaginăm evenimente negative, deoarece subconştientul nostru le va accepta drept adevărate. Subconştientul nostru ne interpretează literal gândurile. Nu are puterea de a judeca şi de a analiza.
Bryan Adams descrie mesajul pe care ar trebui să-l reţinem “Gândurile sunt lucruri; au o putere copleşitoare. Gânduri de îndoială şi teamă sunt calea spre eşec. Când învingi atitudini negative de îndoială şi teamă, învingi eşecul. Gândurile cristalizează în obişnuinţe şi obişnuinţele se solidifică în circumstanţe.” Henry David Thoreau explică în termeni şi mai simpli: “Gândul este sculptorul ce poate crea persoana ce doreşti să fii.”Haide să începem să ne folosim gandul-daltă pentru a deveni persoana ce am fost menită a fi.