20 de paradoxuri care ne fac viata mai usoara

Exista o serie de adevaruri despre viata care la prima vedere sunt paradoxale, insa studiate mai atent iti dezvaluie adevarata esenta a existentei. Ia aminte si incearca sa le folosesti pentru a-ti netezi ascensiunea personala / profesionala.

1. Cu cat urasti mai mult o trasatura la ceilalti, cu atat este ea mai prezenta in viata ta

Carl Jung credea ca acele trasaturi care ne deranjeaza la ceilalti sunt doar manifestari ale acelor parti din noi pe care le negam.

2. Oamenii care nu pot avea incredere nu sunt de incredere

Cei care nu au incredere in relatiile cu ceilalti sunt mult mai predispusi la a le sabota. Incercand sa evite suferinta ajung sa ii raneasca pe cei din jur.

3. Cu cat incerci sa impresionezi, cu atat mai putin vei reusi, fiindca nimanui nu-i plac oamenii care se straduiesc prea mult.

4. Cu cat ai mai multe esecuri, cu atat ai mai multe sanse sa reusesti.

Ia la puricat orice om care a realizat ceva si vei observa ca a incercat in repetate randuri pana sa ajunga la momentul de glorie.

5. Cu cat te temi mai mult de un lucru, cu atat mai mult ar trebui sa incerci sa il depasesti

Nu te mai ascunde dupa deget. De fiecare data cand te confrunti cu o astfel de situatie, traume din trecut revin si te bantuie, dandu-ti de inteles ca ar trebui sa dai inapoi. Gresit! Orice lucru care te face sa tremuri de emotie, precum vorbitul in fata unui public numeros sau o discutie cu un superior legat de o marire de salariu, merita facut! Evident, nu ne referim aici la activitati care iti pun viata in pericol. Exista motive clare pentru care ti se declanseaza instinctul de aparare si ar trebui sa-l asculti!

6. Cu cat te temi mai mult de moarte, cu atat mai putin te vei bucura de viata.

Asa cum spunea Anais Nin, “viata se micsoreaza sau se extinde in raport cu gradul de curaj al fiecaruia”.

7. Cu cat inveti mai mult, cu atat iti dai seama ca stii prea putin.

Cu fiecare raspuns pe care il primesti vin si alte intrebari ale caror raspunsuri iti sunt inca ascunse.

8. Cu cat iti pasa mai putin de ceilalti, cu atat mai putin iti pasa de tine

Poate parea putin ciudat, dar oamenii se comporta cu ceilalti asa cum se comporta cu ei insisi. Poate ca nu se observa asta la prima vedere, insa oamenii rai cu cei din jur sunt cruzi si cu propria persoana.

9. Cu cat esti mai conectata, cu atat esti mai izolata!

Da, poate ca suntem in era vitezei si a comunicarii, insa cercetatorii arata ca narcisismul, singuraratea si depresia s-au dezvoltat galopant in ultima vreme! Lasa internetul deoparte si iesi putin in parc!

10. Cu cat iti e mai frica de esec, cu atat ai mai mari sanse sa o dai in bara, pe principiul “de ce ti-e frica, nu scapi!”.

11. Cu cat te straduiesti mai mult, cu atat mai greu iti va fi sa obtii ce iti doresti

De ce? Pentru ca te astepti sa fie greu de obtinut si astfel, in mod inconstient, il faci sa fie inaccesibil. Spre exemplu, daca nu esti obisnuita sa abordezi oameni necunoscuti, iti vei face numeroase planuri in minte, legate de subiectul respectiv si evident ca te complici, in loc sa saluti simplu si sa adresezi o intrebare lejera. Daca ti se pare ca e greu, iti induci o stare de disconfort si sansele de reusita sunt mai mici.

12. Cu cat poti obtine ceva mai usor, cu atat mai putin iti vei dori acel lucru.

Presupunem fara sa vrem ca lucrurile rare sunt neaparat valoroase, iar cele pe care le gasesti pe din abundenta nu sunt la fel de “scumpe”. Nimic mai gresit.

13. Cea mai usoara cale de a intalni pe cineva este sa nu iti doresti sa ai pe cineva alaturi

Vei reusi sa gasesti pe cineva atunci cand nu vei mai da impresia ca ai nevoie de cineva langa tine. Fii fericita singura si investeste in tine, iar partenerul potrivit va veni pe parcurs.

14. Cu cat esti mai sincera in legatura cu defectele tale, cu atat mai perfecta vei parea in ochii celorlalti.

Acest tip de vulnerabilitate, care arata ca te simti bine in pielea ta, chiar daca nu esti perfecta, ii va face pe oameni sa creada ca esti extraordinara.

15. Cu cat incerci mai mult sa tii pe cineva mai aproape, cu atat il vei impinge mai departe.

De indata ce transformi totul intr-o obligatie, isi pierde semnificatia. Lasa oamenii sa se apropie singuri de tine, iar daca nu o fac, lasa-i sa plece, fiindca nu era locul lor acolo.

16. Cu cat te certi mai mult pe o anumita tema, cu atat ai mai putine sanse sa iti impui punctul de vedere.

Disputele de acest gen sunt in mare parte emotionale. Practic, fiecare dintre cei doi simte ca valorile ii sunt calcate in picioare. Incearca sa iti lasi orgoliul deoparte daca vrei sa convingi pe cineva.

17. Cu cat ai mai multe optiuni, cu atat esti mai nefericita.

Studii recente arata ca daca ai de ales dintre prea multe variante, ajungi sa fii mai putin satisfacuta, indiferent de alegerea facuta.

18. Cu cat esti mai convinsa ca ai dreptate, cu atat mai putine stii despre subiect.

Exista o legatura directa intre cat de deschisa este o persoana la diferite perspective si cat de mult stie acea persoana referitor la un anumit subiect. Asa cum spunea si Bertrand Russel, problema este ca prostii sunt prea siguri, iar cei destepti sunt plini de indoieli.

19. Singurul lucru sigur este ca nimic nu e sigur.

20. Singura constanta este schimbarea.

Publicat la 12 august 2013

AUTOR: Eugenia Tanase

Sursa: http://anatolbasarab.ro/20-de-paradoxuri-care-ne-fac-viata-mai-usoara/

ATENTIE MARE la vitamina C si la fructoza !

ATENTIE MARE la vitamina C !!!

1. Vitamina C pe care a facut-o Tata-Dumnezeu si pe care a pus-o intr-o sumedenie de plante si fructe, este sub forma de poliascorbat (deci polimer), invelita in baze tampon, ALATURI DE substante potentatoare de efect (bioflavonoide), care-i "salta" efectul de 100-500 de ori. Se absorabe sub forma de polimer, corpul o stocheaza in ficat si-si "feliaza" din lantul polimeric exact cit ii trebuie, FARA a acidifica mediul intern + avind o durata lunga de actiune 1-3 zile. Mincind 20 kiwi/zi (moliut si dulce, deci NU acru), aveti cam 10 gr. de vitamina C, fara vreun risc de acidificare a mediului intern + potentate de 400 de ori ca efect de catre colorantul verde din kiwi !

2. Vitamina C pe care am extras-o noi, "desteptii" (dar cu sensul celalalt) de doctori si de farmacisti si am facut din ea pastile si fiole este sub forma de acid ascorbic (deci monomer), NU este invelita in baze tampon, NU are substante potentatoare de efect (bioflavonoide), iar efectul sau NU este potentat. Se absorabe sub forma de monomer, corpul o stocheaza in cantitate redusa in ficat acidifica mediul intern + avind o durata scurta de actiune de 8-24 de ore. Luati dvs. numai > 200 mg de vitamina C pastile sau fiole, ca o sa va acidificati rau mediul intern, o sa pierdeti Calciu pentru tamponare + o sa riscati sa faceti pietre la rinichi (calculoza cistinica).

Administrarea intempestiva de vitamina C sub forma de fiole soldatilor rusi care aparau Stalingradul NU a ameliorat deloc simptomele de scorbut de care sufereau acestia, caci factorul care rezolva scorbutul NU este acidul ascorbic simplu, ci "cuplajul" acid ascorbic + bioflavonoid !

Paralelism :

NU CUMVA sa folositi fructoza ca indulcitor !!! Fructoza ca indulcitor (sinonime : sirop de artar / agave / porumb, indulcitorul din stevie etc.), deci aceeasi substanta, aceeasi formula chimica comparative cu fructoza din fructe, are radical alte efecte in 2 ipostaze diferite :

- fructoza din plante este “invelita” in fibre, minerale, vitamine si antioxidanti. Se absoarbe lent si persistent din intestinal subtire, ajunge in cantitati mici la nivelul ficatului, care o proceseaza fara probleme in energie, sau o converteste in glucoza etc.

- fructoza ca si indulcitor NU este “invelita” in nimic. Se absoarbe violent din intestinal subtire, ajunge in cantitati enorme la nivelul ficatului, care nu o poate procesa + determina secretia unei cantitati enorme de insulina si brusc secretate (= factor de crestere) + o transforma urgent in triglceride, acizi grasi si un pic de cholesterol, incarcind gras ficatul si aducind daune pancreasului.

Vitamina C organică din alimente

Este, fără doar şi poate, cea mai valoroasă formă de vitamina C. Dintre fructele consumate uzual, cele mai bogate în vitamina C sunt lămâile, portocalele, grepfrutul, merele, căpşunile, papaya,pepenele,mango,afinele, cu condiţia să se fi maturizat natural (nu forţat, în lăzi) şi să nu fi fost depozitate prea mult înainte de a fi consumate. De exemplu, un măr care atunci când este proaspăt cules conţine 10 mg de vitamina C, ajunge să conţină după 3 luni de depozitare doar 1 mg de vitamina C. Aşadar, pentru a beneficia de această vitamină, consumaţi doar fructe proaspete.

Dintre legume şi zarzavaturi, cantităţi însemnate de vitamina C conţin cartofii, pătrunjelul verde, varza albă, varza roşie (este campioana absolută la conţinutul de vitamina C), ardeii (mai ales cei de culoare roşie), tomatele,broccoli,spanac. Aceeaşi situaţie de la fructe apare şi în cazul legumelor, al căror conţinut de acid ascorbic scade foarte mult cu timpul. Un cartof care atunci când este proaspăt recoltat conţine 25 mg de vitamina C ajunge, după câteva luni, să nu aibă mai mult de 5 miligrame din acest nutrient.

Mai mult, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai uşor distrusă în timpul preparării sau conservării. Acidul ascorbic este degradat rapid de contactul cu metalele, de expunerea la aer sau lumină, de prepararea termică. Prin prăjire, de exemplu, 90% din conţinutul iniţial de vitamina C al alimentelor se pierde. 

Sursa

http://drcalinmarginean.blogspot.ro/2013/07/normal-0-21-false-false-false.html
         www.terapii-naturiste.com

Adevarul despre Colesterol

COLESTEROLUL, O PROBLEMĂ?

dr. Mihnea Dragomir

Mass-media au introdus o adevărată anxietate generală: teama de colesterol. Oameni de o splendidă sănătate fizică telefonează la cabinet şi cer, cu o voce tremurândă programare pentru „colesterol”. Buletinul de analize le adânceşte angoasa, aducându-i pe marginea disperării.

Am două sute! E grav, dom' doctor ?

Răspundem: nu, nu este grav. Valoarea normală a colesterolului în România este 280 mg la 100 de ml de sânge. Dacă este aşa, cum s-a ajuns totuşi că marea majoritate a laboratoarelor tipăresc buletine de analize pe care valori de 181 mg % sunt trecute ca anormal de mari?

Ei bine, aici e o altă poveste. Una discret ruşinoasă pentru tagma noastră medicală, dar care totuşi trebuie spusă. Pacienţii sunt rugaţi să nu mai spună nimănui că au aflat de la mine cele ce urmează. Dacă totuşi vor spune, atunci să nu scrie, iar dacă vor scrie, să nu semneze…

Secretul este că scăderea valorii normale a colesterolului în sânge a urmat o curbă paralelă şi cu puţin ulterioară descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scădea colesterolul. Astfel, în anii '80, singurul medicament cu această proprietate principală era acidul nicotinic. Acesta era foarte ieftin şi, de altfel, avea reacţii adverse importante, care îl făceau de utilitate atât de restrânsă, încât era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente. De aceea, cei ce vor deschide orice carte de medicină anterioară anului 1980, vor citi acolo valoarea normală a colesterolului, care este de 280 mg %, aşa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atenţie şi regim, dar nu tratament medicamentos. Odată cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul în mod mai eficient, mai scumpe şi aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru această clasă a crescut enorm.

Deoarece numărul pacienţilor cu hipercolesterolemie reală era mic, specialiştii în marketing au făcut diferite socoteli din care a reieşit că, dacă valoarea normală ar coborî de la 280 la 260 şi medicilor li s-ar induce ideea că este neapărat nevoie de tratament medicamentos cronic peste această valoare, firmele producătoare ar avea numai de câştigat. Pentru că, cel puţin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici, în baza unor studii, au început a se întruni „vârfurile cer-cetării medicale”, mai întâi în congrese, odată la doi ani, prin capitale europene, mai nou în congrese anuale, prin locaţii exotice.

La astfel de „întruniri ştiinţifice mondiale”, de regulă însoţite de un bogat program cultural-artistic (de la degustări de licori fine, la safari) există deja obiceiul ca medicii participanţi să prezinte lucrări „ştiinţifice”, în care se pretinde, folosindu-se cu multă măiestrie posibilităţile largi ale statisticii, că valorile normale sunt mai mici decât se credea, că există riscuri serioase pentru sănătate la valori care ar fi fost O.K. înainte de congres, că aceste date noi ridică serioase probleme de sănătate publică etc.

Să mai observăm că ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil şi pentru valoarea normală a tensiunii arteriale şi, în măsură ceva mai mică, pentru glicemie. Extrapolând, putem prevedea încă de pe acum că, dacă mâine va apărea un medicament care să modifice grupa sanguină, poimâine o mare parte dintre cititorii acestor rânduri vor afla că suferă de o grupă sanguină de-a dreptul toxică...

Tratamentul hipercolesterolemiei

Dacă valoarea colesterolului este până la 260 mg%, nu este necesar niciun tratament. Cum am spus, nu putem vorbi de hipercolesterolemie în această situaţie. Dacă valoarea colesterolului este între 260 şi 279 mg %, este recomandabilă ţinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, împreună cu repetarea determinării colesterolului şi a fracţiilor sale (raportul HDL versus LDL). În cazul în care valoarea colesterolului este între 280 şi 299 mg %, este necesar un regim hipocolesterolemiant, cu evitarea smântânii, untului, laptelui gras şi cărnii grase. Se va limita numărul de gălbenuşuri la max. 4 pe săptămână (albuşurile nu conţin colesterol).

 Se recomandă un regim bogat în peşte (2 kg/săptămână) şi folosirea cu generozitate a cimbrului şi usturoiului. Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupă primul loc în această privinţă. Din 6 în 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozându-se atât colesterolul total, cât şi fracţiile lui. Dacă valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos. De regulă, cu Vasilip, o tabletă de 10 mg/zi imediat înainte de masa principală, sau o altă schemă, în funcţie de datele culese la consultul medical. Se impune o reevaluare după 3 luni, pentru a vedea dacă dozele sunt eficiente.

Tipuri de întrebări frecvente:

Am colesterolul 245, buletinul de analiză îmi dă această valoare în chenar negru şi în dreptul ei scrie: above normal range. Când mi-a înmânat buletinul de analiză, doamna de la laborator m-a rugat să stau jos. Vecinii şi familia sunt îngroziţi de cât de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris 6 tablete de Sortis pe zi, ca să fac infarct. Ce-i de făcut?

Răspuns: Dacă încă nu aţi citit articolul acesta, citiţi-l. Laboratorul dă valorile normale în funcţie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu în funcţie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95% dintr-un eşantion considerat sănătos, aşa cum ar trebui, potrivit unei definiţii ştiinţifice a „normalului”. Vecinii şi cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul vrea să primească invitaţie şi sponsorizare şi la congresul de anul viitor de la Ouagadougou. Dacă nu credeţi toate acestea, intraţi în primul anticariat şi uitaţi-vă în orice carte de medicină anterioară anului 1980 şi vedeţi cât era atunci colesterolul normal.

Am auzit că uleiul de porumb nu conţine colesterol. E adevărat?

Răspuns: Nici un ulei nu conţine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile să sintetizeze colesterol ca atare. Deci, orice fructe, legume sau cereale sunt la fel de bune din punctul de vedere al regimului în cazul unei hipercolesterolemii, iar câteva de plante sunt în mod deosebit indicate: merele, usturoiul, cimbrul, seminţele de muştar, uleiul şi seminţele de cânepă. Este esenţial să nu mâncaţi deloc carne grasă şi smântână şi să mâncaţi cât mai puţine gălbenuşuri de ou, care sunt saci cu colesterol. Dimpotrivă, peştele este foarte indicat. Orice fel de peşte şi cu precădere, în mod paradoxal, peştele gras. Deşi laptele şi multe brânzeturi conţin colesterol, ele nu cresc în mod semnificativ colesterolul dacă sunt folosite în cantităţi prudente.

Tratamentul medicamentos al colesterolului are reacţii adverse?

Răspuns: Orice medicament, începând cu banala aspirină, are reacţii adverse. Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile şi anii, are posibile riscuri. Aceasta nu înseamnă să nu luăm medicamente deloc, ci să o facem atunci când, în urma unui raţionament medical, medicul nostru consideră că beneficiul scontat este mai mare decât riscul potenţial.

Urmez un regim vegetarian şi totuşi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg%. De unde atâta colesterol, dacă eu în ultimele săptămâni am mâncat numai urzici şi mere ?

Răspuns: Această situaţie (relativ rară) în care vă aflaţi se explică printr-o tulburare reală de metabolism. Aşa cum spuneam, celulele animale sintetizează colesterol, iar cele umane nu fac excepţie. Uneori această sinteză este în exces. Va trebui să urmaţi un tratament medicamentos, în principiu toată viaţa, tratament în lipsa căruia există un mare risc să suferiţi de una sau mai multe dintre numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral etc.

Am colesterolul mărit, dar nu suport peştele, iar usturoiul îmi face rău. Ce este de făcut?

Răspuns: În loc de peşte, puteţi folosi numeroasele suplimente alimentare care conţin acizi omega-nesaturaţi( uleiul de in sau capsule cu ulei de in), iar în loc de usturoi, încercaţi tablete de usturoi de la farmacie. De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteţi găsi combinaţii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.

Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce să fac?

Răspuns: Raportul dintre colesterolul bun (HDL) şi colesterolul rău (LDL) are importanţă mai ales în cazurile în care colesterolul normal este crescut sau are valori la limită. Deci, în cazul dumneavoastră nu se poate vorbi de hipercolesterolemie. O importanţă mai mare acordată peştelui în alimentaţie ar fi indicată, totuşi.

Mereu aud despre marea problemă a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scăzut, sub limita normală. E vreo problemă?

Răspuns: Nu, deoarece nu există boli care să fie declanşate de prea puţin colesterol, aşa cum există în cazul invers. Totuşi, unele studii sugerează o legătură între colesterolul prea scăzut şi depresie, fără a putea spune dacă e vorba de o legătură de tip cauză-efect sau de altă natură.

Care sint partile bune ale colesterolului

Toata lumea stie ca responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroza si o multime de alte boli nu este altul decit colesterolul.

Mai putina lume vorbeste insa de rolul lui esential in mentinerea starii de sanatate a organismului.

In timp ce colesterolul in exces este, intr-adevar, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasa.

El contribuie la metabolizarea carbohidratilor, intra in componenta tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini si feminini, iar cel existent in piele este convertit, sub actiunea razelor de soare, in vitamina D.

Cum folosim grasimile in alimentatie

O buna alimentatie anti-colesterol nu inseamna deloc o alimentatie fara grasimi, ci din contra.

Esential este ca acestea sa fie insa alese in mod judicious.

Mentinerea ratiei zilnice de grasimi sub valoarea de 20-30 la suta din totalul caloriilor este vitala pentru mentinerea in limite normale a colesterolului.

In acelasi timp, cantitatea de grasimi saturate nu va depasi 10 la suta.

Grasimile saturate provin, cu mici exceptii, din surse animale, iar grasimile animale contin colesterol.

Pe de alta parte, chiar daca un aliment nu contine colesterol, acest lucru nu inseamna ca el nu contine grasimi.

Se vor consuma deci alimente ce contin grasimi nesaturate, cum ar fi: pestele gras (somon, hering), untura de peste, ficatul de gisca sau rata, uleiuri polinesaturate (rapita, floarea-soarelui, porumb) si mononesaturate (masline, alune).

Grasimile saturate vor fi evitate: carnea grasa, mezelurile, untul si produsele de patiserie, carnea fiind inlocuita, pe cit posibil, cu peste.

Cum e la francezi

Statisticile din Occident arata ca francezii sint printre cei mai mari consumatori de grasimi, dar, in acelasi timp, ei sint cel mai putin atinsi de maladiile cardiovasculare.

Acest paradox i-a facut pe cercetatori sa inceteze vinatoarea colesterolului si pactizarea cu el.

Dupa cum se stie, antioxidantii neutralizeaza radicalii liberi, diminuind astfel riscurile maladiilor cardio-vasculare.

Printre antioxidantii cei mai puternici se numara polifenolii, care se gasesc mai ales in simburii de struguri si in... vinul rosu.

Acesta este, fara indoiala, unul dintre factorii ce explica paradoxul francez: doua sau trei pahare de vin rosu pe zi (nu mai mult) asigura o cantitate suficienta de antioxidanti.

Ce alte alimente si nutrimenti reduc nivelul de colesterol

Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol se numara: cerealele complete, care permit evacuarea colesterolului in exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa si usturoiul.

Licopenul continut in tomate este de asemenea un antioxidant foarte eficient, mai ales daca tomatele sint fierte.

Fructele si legumele contin si ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C si vitamina E.

Cresterea colesterolului e generata si de alti factori

Colesterolul nostru nu provine numai din alimentatie.

Ceea ce absorbim noi reprezinta doar 20-30 la suta din stocul nostru.

Restul de 70-80 la suta este fabricat de propriul nostru organism.

Dar si in acest program personal de fabricare exista anumite diferente, datorate unor factori precum: factorii genetici si alimentatia.

In acelasi timp, exista numeroase cauze care produc cresterea nivelului de colesterol: fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului inconjurator.

Ce termen de garanţie au organele noastre?

Neuroplasticitatea este proprietatea, pe care o are creierul, de a se regenera; creierul nu imbatraneste daca este folosit! Creierul are nevoie de aer curat, miscare, hrana adecvata si, mai ales, activitate intelectuala intensa. In aceste conditii, creierul nu numai ca nu imbatraneste dar se si regenereaza! Cei mai straluciti oameni, marii savanti, creatorii de arta, etc au sfarsit “cu capul pe umeri” !In ciuda cercetarilor, modul in care functioneaza creierul nu este, pe deplin, cunoscut. Se cunoaste ca fiecare zona a creierului are anumite functii, responsabilitati… La creierele afectate de accidente grave, care le-a deranjat zone din ele, s-a observant, postmortem, ca functiile zonelor afectate au fost preluate de zonele invecinate, care s-au dezvoltat foarte mult….Din pacate, aceste cercetari sunt recente si  nu sunt foarte cunoscute; in limba romana este un blog care vorbeste de neuroplasticitate…In revista “Viata si sanatate” editata de AZS sunt prezentate unele conferinte din acest domeniu…O familie cubanezo-braziliana, DULAC, a prezentat o serie de conferinte, vara trecuta…

Toate femeile vorbesc despre implacabilul ceas biologic ale carui secunde trec pe nesimtite si cu efecte devastatoare asupra corpului, dar putina lume ia in considerare si faptul ca si barbatii au propria lor clepsidra. De exemplu, doctorii francezi au stabilit ca sperma incepe sa isi piarda din calitati la barbatii trecuti de 35 de ani, motiv pentru care o treime dintre sarcinile la care contribuie acestia in urmatorii zece ani sfarsesc prin avort spontan.

Cotidianul britanic Daily Mail a consultat o serie de specialisti in domeniul sanatatii care au stabilit care este varsta medie la care organele si simturile noastre incep sa dea semne serioase de imbatranire.

La 20 de ani - CREIERUL si PLAMANII

Potrivit celor mai recente cercetari, pe masura ce inaintam in varsta numarul de celule nervoase din creier scade. Pornim in viata cu circa 100 de miliarde de neuroni si, incepand de la 20 de ani, avem din ce in ce mai putini.

In jurul varstei de 40 de ani ajungem sa pierdem in medie cam 10.000 de neuroni pe zi, fapt ce ne afecteaza memoria, capacitatea de coordonare si functionarea creierului.

De fapt, cel mai mare impact asupra noastra il are deteriorarea conexiunilor dintre celulele nervoase ale creierului, asa numitele sinapse, sustine doctorul Wojtek Rakowicz, neurolog la "Imperial College Healthcare NHS Trust" din Londra.

Si capacitatea pulmonara incepe sa descreasca treptat dupa 20 de ani.

Studii recente arata ca foarte multe persoane au probleme de respiratie pana sa atinga 40 de ani, in special din cauza faptului ca muschii intercostali si cavitatea toracica incep sa se rigidizeze.

Din acest motiv este tot mai dificil ca aerul din plamani sa fie expirat in totalitate. Asa se face ca la 70 de ani o persoana are jumatate din capacitatea respiratorie a unui adult de 30.

La 25 de ani - PIELEA

Pielea incepe sa imbatraneasca in jurul varstei de 25 de ani. Dupa spusele doctorului Andrew Wright, consultant dermatologic pentru trustul Bradford NHS, pe masura ce imbatranim productia de colagen, proteina care functioneaza ca o schela pentru piele, si de elastina, substanta care permite pielii sa isi revina la forma initiala, incetineste, pielea devenind mai putin elastica.

Asa apar ridurile iar pielea se subtiaza si devine usor transparenta. Poate parea neverosimil, deoarece primele semne nu sunt foarte vizibile pana in jurul varstei de 35 de ani, asta in cazul in care nu fumam sau nu ne expunem excesiv la soare.

La 30 de ani - PARUL si MUSCHII

Parul este produs in mici pungute situate chiar sub suprafata pielii, numite folicule.Un fir de par creste in mod normal din fiecare folicul timp de aproximativ trei ani, apoi cade si un nou fir de par creste in locul sau.

La barbati, schimbarile ce apar in nivelul de testosteron incepand de la 30 de ani afecteaza acest ciclu, foliculele de par incepand sa se miscsoreze. Fiecare nou fir de par este mai subtire decat cel precedent. Eventual, tot ce ramane este un folicul mult mai mic si un rest de par care nu creste mai sus de suprafata pielii.

Celor mai multi dintre noi primele fire de par alb le apar pana la varsta de 35 de ani. Cand suntem tineri, parul nostru este colorat de pigmentii produsi de celulele numite melanocite. Pe masura ce imbatranim, melanocitele devin mai putin active, asadar produc mai putin pigment, culoarea se dilueaza si cresc fire de par alb.

Si muschii incep sa "oboseasca" pe la 30 de ani, dar depinde foarte mult de exerctiile fizice pe care obisnuim sa le facem si de mostenirea noastra genetica.

Muschii sunt intr-un continuu proces de slabire si refacere, care este bine echilibrat la tinerii adulti. Dupa 30 de ani, capacitatea de refacere incepe sa scada, explica profesorul Robert Moots.

Studiile arata ca la 40 de ani, adultii incep sa piarda intre 0,5 si 2 la suta din muschi in fiecare an. Exercitiile fizice periodice pot insa suplimenta masa noastra musculara.

La 35 de ani - SANII, OASELE si FERTILITATEA

In jurul varstei de 35 de ani, sanii femeilor incep sa isi piarda elasticitatea, sa isi reduca dimensiunile si consistenta. Dar acestia incep sa se lase abia in jurul varstei de 40 de ani, tot atunci areola mamara incepand sa se micsoreze considerabil.

Desi riscul de cancer mamar creste odata cu varsta, nu s-a stabilit inca o legatura clara intre declansarea acestuia si schimbarile fizice care se produc in glanda mamara odata cu trecerea timpului.

In ceea ce priveste sistemul osos, in primii 20 de ani de viata, densitatea oaselor este in continua crestere, aceasta incepand sa scada de la 35 de ani, ca parte a procesului natural de imbatranire. In timp ce refacerea tesutului osos la copii este rapid, in medie fiind cam de doi ani, la adulti, aceasta poate dura chiar si 10 ani.

Pe de alta parte, micsorarea in marime si densitate a oaselor conduce si la scaderea in inaltime. Oasele spatelui se chircesc sau sunt faramitate intre vertebre. Pierdem cam 5 cm in inaltime pana la varsta de 80 de ani.

Varsta de 35 de ani este si cea de la care incep sa apara problemele legate de fertilitate atat la femei cat si la barbati. Cantitatea si calitatea ovulelor incep sa descreasca, mediul creat in pantecul femeii devin mai ostil spermei.

Fertilitatea masculina incepe, de asemenea, sa scada. Barbatii care asteapta pana in jurul varstei de 40 de ani pentru a intemeia o familie risca sa produca partenerei lor o pierdere de sarcina, datorata calitatii mai slabe a spermei.

La 40 de ani - OCHII, INIMA si DINTII

Foarte multe persoane incep sa simta nevoia de a purta ochelari in momentul in care depasesc pragul de 40 de ani. Acestia se plang mai ales ca nu vad bine obiectele situate in apropiere. Explicatia consta in faptul ca pe masura ce imbatranim abilitatea ochiului de a se focaliza scade, din cauza deteriorarii muschilor oculari.

Si capacitatea inimii de a pompa sange in organism scade pe masura ce imbatranim. Acestui fapt i se mai adauga si scaderea elasticitatii vaselor de sange sau ingustarea arterelor de catre depozitele de grasime formate pe peretii acestora, depozite generate de proastele obiceiuri alimentare care presupun consumuri mari de grasimi saturate.

Uneori debitul de sange care alimenteaza inima este atat de redus incat conduce la dureroasele angine pectorale. Statisticile arata ca barbatii peste 45 si femeile peste 55 de ani prezinta un risc crescut de atac de cord.

Si dintii incep sa aiba probleme serioase la aceasta varsta, asta in cazul in care au fost bine ingrijiti pana acum. Pe masura ce imbatranim, glandele salivare produc mai putina saliva care contribuie in mare masura la elimina bacteriilor, ceea ce face ca dintii si gingiile sa devina mai vulnerabili. In plus, pe masura ce inaintam in varsta se produce retragerea gingiilor din jurul dintilor, motiv pentru care acestia sunt mai expusi cariilor.

La 50 de ani - RINICHII

Imbatranirea rinichilor incepe prin scaderea numarului de nefroni, unul dintre primele efecte vizibile fiind incapacitatea de a opri producerea de urina in timpul noptii, si implicit mersul la toaleta tot mai des.

La 55 de ani - STOMACUL si AUZUL

Intr-un stomac sanatos, bacteriile care ajuta la digestie si cele care ne creeaza probleme se mentin in echilibru. Dupa ce implinim 55 de ani, nivelul bacteriilor "bune" scade semnificativ, mai ales in intestinul gros, spune Tom MacDonald, profesor de imunologie in Londra.

Acesta este motivul pentru care incepem sa suferim de o digestie proasta iar riscul de a ne trezi cu tot felul de complicatii digestive incepe sa creasca.

Pe de alta parte,tot in jurul varstei de 55 de ani incepem sa auzim din ce in ce mai slab si asta cauza pierderii de celule senzoriale aflate in urechea interna, cele care receptioneaza vibratiile sonore si le transmit mai departe la creier.

La 60 de ani - GUSTUL si MIROSUL

Ne incepem viata cu aproximativ 10.000 de papile gustative imprastiate pe suprafata limbii, dar numarul acestora se injumatateste pe parcursul vietii.

Cercetarile efectuate arata ca dupa ce ajungem la varsta de 60 de ani, gustul si mirosul incep sa slabeasca, partial ca rezultat al procesului normal de imbatranire, pierderea putand fi accelerata uneori din cauza altor boli, cum ar fi infectiile polipilor din cavitatile nazale sau ale sinusurilor. Bineinteles ca fumatul contribuie semnificativ la pierderea acestor doua simturi importante la varste mult mai scazute.

La 65 - VEZICA URINARA si VOCEA

Slabirea vezicii urinare incepe, in medie, la 65 de ani. Primele semne ca acest organ incepe sa imbatraneasca sunt contractiile bruste care apar chiar si atunci cand vezica nu este plina.

Femeile sunt mai vulnerabile decat barbatii, din cauza ca, dupa menopauza, nivelul scazut de estrogen conduce la subtierea si slabirea uretrei. Capacitatea vezicii urinare a unui sexagenar este cam la jumatatea celei a unei persoane tinere.

Si vocea noastra da semne de slabiciune in jurul acestei varste. Ea devine mai silentioasa si mai ragusita pe masura ce imbatranim. Tesuturile laringelui slabesc, afectand in acest fel tonalitatea, puterea si calitatea sunetelor pe care le emitem. De obicei, vocea femeilor devine mai aspra si mai joasa, in timp ce a barbatilor ajunge sa fie mai subtire si mai inalta decat cea cu care erau obisnuiti.

La 70 de ani - FICATUL

Este singurul organ care pare sa sfideze imbatranirea trupului, bineinteles in cazurile fericite in care l-am tratat "cu respect" pe parcursul vietii, adica fara sa abuzam de alcool sau alimente grase.

"Celulele sale au o extraordinara capacitate de a se regenera", explica David Lloyd, chirurg la "Leicester Royal Infirmary". El spune ca un ficat din care se extrage o bucata pentru efectuarea unui transplant se reface complet in 3 luni, ajungand la dimensiunea initiala.

Au existat cazuri in care ficatul unui donator de 70 de ani care a dus o viata sanatoasa, fara sa consume alcool, medicamente in exces si fara sa fi suferit infectii majore, a putut fi transplantat cu succes si fara riscuri unui pacient de numai 20 de ani.

Sursa

http://autovindecarea.blogspot.ro/2013/03/ce-termen-de-garantie-au-organele.html

Schimbarea credintelor despre schimbare

O credinta periculoasa in cultura noastra este aceea ca nu ne putem schimba. Cu totii am auzit despre declaratii care practic ne iau puterea personala de care dispunem cu totii fara sa ne dam seama: “E nervos si nu poate sa schimbe acest lucru” sau “Intotdeauna voi fi anxios, asa m-am nascut”. Cu siguranta ca avem predispozitii genetice, insa creierele indivizilor, atat tineri cat si batrani, se pot schimba in moduri uimitoare.

Neuroplasticitatea, reprezinta o modalitate pretentioasa de a spune ca, creierul nostru se poate schimba. Nu suntem victime ale neuronilor sau ale genelor. Suntem creatori puternici ai starilor noastre mentale. Credinta gresita ca suntem “sculptati in stanca”, poate opri oamenii de la a incerca sa se schimbe si sa isi asume propria responsabilitate. In acelasi fel in care teoria germenilor a modificat felul in care privim sanatatea si igiena, cred ca imprastierea cunoasterii despre abilitatea creierului nostru de a se schimba, poate modifica in totalitate modul in care cultura priveste emotiile, atitudinile si valorile.

Creierele noastre se pot schimba  

Creierele noastre sunt facute din miliarde de neuroni conectati unii cu ceilalti, formand cai de transmitere a informatiilor. Invatam lucruri prin formarea unor conexiuni neuronale ca raspuns la asocierile din experientele noastre de zi cu zi. In experienta de a invata cum sa conducem o masina, experimentam conexiunea dintre lumina rosie a semaforului si apasarea pedalei de frana. In acest fel, formam o cale neuronala pentru aceasta asociere. De fiecare data cand franam la lumina rosie a semaforului, intarim aceasta conexiune neuronala. Dupa cum se spune “neuronii care transmit informatia impreuna sunt conectati intre ei”. Cu cat practicam mai mult un lucru, cu atat intarim acea conexiune iar abilitatea respectiva ne vine mai laindemana. Raspunsurile noastre comportamentale pot deveni aproape automate.

Creierele noastre pot, de asemenea, sa slabeasca caile neuronale vechi pentru a opri sau a dezvata anumite asocieri. De exemplu, dupa ce te muti intr-o casa noua, inveti drumul catre noul loc si incepi sa nu mai practici vechea cale. Insa, in primele saptamani dupa mutare, nu v-ati trezit niciodata conducand gresit catre vechea locuinta? Din fericire, nemaimergand pe vechea directie si practicand noul drum catre casa, va intariti o noua cale neuronala, in timp ce vechea cale neuronala se slabeste. Este extraordinar ca se pot schimba creierele noastre, pentru ca daca nu, am conduce in continuare, si acum, catre casa copilariei.

In mod similar aptitudinilor fizice precum condusul, creierul formeaza cai neuronale cand invatam si practicam aptitudinile emotionale. Raspunsurile voastre emotionale la experientele din viata voastra sunt rezultatul unor cai neuronale bine cunoscute ce s-au dezvoltat pe parcursul intregii vieti de pana acum. In vreme ce genele ne influenteaza temperamentul, cercetarile au demonstrat ca mediul si mintea noastra pot modifica fizic creierele noastre si, in consecinta, si raspunsurile emotionale. Asta inseamna ca emotiile pe care ni le dorim mai mult in viata noastra, precum fericirea, rabdarea, toleranta, compasiunea si bunatatea pot fi practicate si invatate ca abilitati. Alte emotii precum anxietatea, stresul, frica sau furia pot fi excluse din viata noastra.

Folosindu-ne tot de lait-motivul sofatului, haideti sa vorbim despre o asociere emotionala: traficul si furia. Atunci cand suntem blocati in trafic, un raspuns automat poate fi furia sau frustrarea. Insa, atunci cand ne simtim furiosi de fiecare data cand suntem in trafic, intarim acea cale neuronala si cimentam acel raspuns emotional. Atunci cand nu putem face nimic in acel moment, decat sa acceptam traficul asa cum este, nu ar fi extraordinar sa simtim niste emotii pozitive in loc? Putem sa observam emotiile negative pe care le simtim si sa incercam sa practicam un raspuns emotional diferit. Putem sa incepem sa legam traficul de nemiscare si pace. Acest lucru ar putea fi dificil la inceput pentru ca dorim sa renuntam la acea cale neuronala foarte bine dezvoltata ce declansa furia, insa inhiband aceasta cale, ajutam la desfacerea acestor conexiuni si intarim un raspuns diferit. Pe masura ce practicam un raspuns plin de pace, ne intarim o noua cale neuronala si devine mult mai usor sa alegi.

Folosind neuroimagistica, cercetatorii au demonstrat succese semnificative in reducerea anxietatii, depresiei, fobiei si stresului, prin intermediul terapiilor cognitiv comportamentale sau a psihoterapiei interpersonale. Invatand diferite strategii de a recunoaste gandurile si emotiile negative si practicand raspunsuri alternative in timp, caile neuronale din creier se modifica in mod fizic. Stiinta nu a recunoscut decat recent valoarea investirii in cercetarea comportamentelor ce promoveaza bunastarea, inclusiv compasiunea si fericirea. Prin compararea creierelor expertilor si novicilor in meditatia compasiunii, neurocercetatorii au ilustrat modificarile din regiunile creierului, responsabile pentru empatie, in timpul si dupa meditatie. Cercatatorii abia incep sa examineze efectele antrenarii novicilor in atitudini ce cresc doza de compasiune exprimata. In timp ce interventiile au demonstrat efecte pozitive asupra starilor emotionale si a comportamentelor pro-sociale, dorim sa determinam in viitor modificarile in structura si functiile creierului in cazul novicilor ce pornesc pe calea antrenamentului contemplativ si emotional.

Sursa




http://harmonygroup.ro/neuroplasticitatea-schimbarea-credintelor-despre-schimbar/

O poveste

Plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur care tocmai ce a iesit din gaoace.

Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul nostru a luat puiul acasa si l-a pus intr-un cotet, alaturi de niste pui de gaina.
Puiul de vultur a crescut laolalta cu acestia si invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri de la pamant.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu s-a indoit nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el este o gaina.
Traia alaturi de gainile din curte si se comporta intocmai ca o gaina. Asta pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile uriase…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva incercari, s-a ridicat in zbor in vazduh, spre inaltul infinit, devenind cu adevarat liber!

De tine depinde sa constientizezi maretia care se afla in interiorul tau!

Anthony de Mello, din cartea Cantecul Pasarii

Poveste

Vă spun o povestioară care se petrece într-o familie oarecare, într-un oraş oarecare.               

   Personajele noastre, mama, tata si bineînţeles copilul.

   Este o după-amiază liniştită. Treburile casei sunt gata, copilul a mâncat, şi-a făcut lecţiile şi este afară la joacă. Urmează să apară tata de la birou. Masa este pusă, mâncarea caldă, mama îl aşteaptă nerăbdătoare.

   Totul este aşa cum trebuie să fie, calm, împlinire şi o aşteptare senină.

Iată, apare tata... după felul în care apasă pe butonul soneriei, mama de cealaltă parte a uşii are deja un presentiment neplăcut.

   Deschide.

   Tata, nervos nevoie mare, aruncă mapa undeva într-un colţ, se descalţă, uită de sărutul de bun sosit, spune un „Bună...” repezit, intră în baie, se schimbă, şi la fel de încruntat se aşează la masă în faţa soţiei, în ochii căreia se întrezăreşte mută, întrebarea „oare ce s-o fi întâmplat?”.

   Ei, de fapt acum începe povestea noastră.

   În virtutea comunicării dintre soţi, tatăl începe să îşi reverse necazul asupra a tot şi toate din jurul său. Astfel, ciorba, friptura, chekul şi într-un final mama, află de necazul omului. Apar pe rând în scenă, şeful, colega şi colegul, neînţelegerea, fapta abominabilă petrecută cu puţin timp în urmă.

   Dintr-o dată, ciorba e prea acră, friptura prea tare, chekul e uscat, iar mama nu e în stare să înţeleagă dedesupturile situaţiei.

  Mama, din umbră, devine în câteva clipe un agresiv duşman al şefului, colegei şi colegului, care toţi la un loc l-au necăjit pe tata.

  Pe măsură ce se derulează firul întâmplării de la serviciu, încet, încet, tata îşi revine, se destinde... s-a descărcat.

   Ce se întâmplă în acest timp cu mama?

  Supărată, strânge masa, spală vasele, sparge o farfurie, două, din cauză că îi tremură încă mâinile de indignare.

   Tata, relaxat pe fotoliu, citeşte ziarul.

   Sună telefonul. Mama ridică receptorul... La celălalt capăt al firului, prietena ei cea mai bună.

   — Bună, ce faci? Întreabă prietena.

   — Bine!?....

   — Sigur? După voce şi ton, nu aş spune că aşa bine....

    Dintr-o dată, vijelios, mama povesteşte prietenei păţania soţului.

   Povestind, simte cum îşi revine în apele ei. Dincolo, prietena primeşte tot necazul familiei.  Încearcă câteva cuvinte de încurajare şi apoi închide.

   Pe tata îl doare stomacul. A mâncat cu nervi. Pe mama, capul.... face eforturi să înţeleagă.  Prietena, e plină de compătimire şi tristă din cauza celor auzite. Copilul, întors de la joacă, simte instinctiv că ceva nu e în regulă şi se retrage în camera lui.

   Ce s-a întâmplat de fapt?

   O păţanie banală, petrecută la birou, povestită şi repovestită, capătă valenţe deosebite.

   Personajele noastre devin rând pe rând:

    - tata, se descarcă de toată energia negativă, avid de echilibru, povestind, fură efectiv din calmul şi liniştea mamei, devenind astfel nimic altcea decât un vajnic vampir energetic, secătuind-o pe sărmana mamă;

   - mama, primeşte senină şi iubitoare tot valul de energie negativă descărcat de tată, şi ajunge victima vampirului de lângă ea, pe care l-a luat draga de ea, la bine şi la rău;

   - prietena, la rândul ei, prin ceea ce îi povesteşte mama, absoarbe şi ea mai departe energia negativă a mamei de astă dată, devenind victimă, iar mama vampir energetic;

   - copilul, prin rezonanţă, simte tot ce se întâmplă în jurul lui, şi se retrage în el însuşi, nedorind să deranjeze pe nimeni.

   Ce vină poartă oare mama, prietena şi copilul?

   Toţi suferă în urma întâmplării de la birou.

   Vă las să reflectaţi, şi vă deschid calea către dialog şi vă invit sa citiţi sau să recitiţi Principul 90-10 din secţiunea Gânduri.

 

Sursa:

http://autoterapii.blogspot.ro/2010/08/sa-incepem.html

Să acţionez cat mai mult sau să mă bucur de momentul prezent?

Ţi s-a întâmplat să te simţi vinovat(ă) că ai stat prea mult degeaba şi că nu ai făcut ‘ce trebuia’? Poate că nu ai citit cât ţi-ai propus, nu ai acţionat, nu te-ai întâlnit cu destui clienţi, nu ai dat destule telefoane, nu ai muncit suficient.. şi aşa mai departe.

Mie îmi place foarte mult să mă relaxez şi să mă bucur de viaţă, dar în acelaşi timp vreau să realizez foarte multe lucruri şi uneori am impresia că nu am suficient timp. Sau că nu mi-l folosesc cum trebuie – şi atunci apare stresul.

Am învăţat să setez obiective, să îmi ‘eficientizez’ timpul, să îmi creez priorităţi şi deadline-uri pentru proiectele mele. Avem acces la foarte multe instrumente şi cărţi de organizare a timpului, poate prea multe. Şi totuşi, după ce le-am folosit, m-am simţit din ce în ce mai constrâns.

Am vorbit cu mai mulţi prieteni care simţeau că îşi pierd timpul inutil. I-am întrebat pentru ce au nevoie de mai mult timp şi mi-au răspuns că au multe ţeluri şi pentru a le atinge, vor să facă mai multe lucruri. Vor să scrie mai mult, să muncească mai mult, să acţioneze mai mult.
Şi în acel moment mi-am dat seama că şi eu, şi ei am uitat să ne bucurăm de momentul prezent.

Bineînţeles că “ştim” că viaţa trebuie trăită în fiecare moment, “ştim” că nu există decât această clipă, că trecutul şi prezentul sunt doar nişte concepte în mintea noastră. Au fost scrise atâtea cărţi excelente pe aceste teme (cum ar fi spre exemplu “Puterea prezentului” de Eckhart Tolle).

Dar câţi dintre noi trăiesc cu adevărat în prezent?

M-am tot întrebat: cum pot să trăiesc pe deplin fiecare moment, cum pot să ajung la o stare de prezenţă care să mă împlinească?
Eckhart Tolle ne dă ca exemplu contemplarea unui apus superb, atunci când gândurile se opresc şi suntem fascinaţi de frumuseţe.

După ce am citit acest lucru, am realizat că am avut acelaşi sentiment în mai multe situaţii:
- când priveam zborul unei păsări
- în timp ce ascultam anumite melodii
- în timp ce alergam dimineaţa
- când beam apă după o perioadă lungă de sete
- în timp ce mă uitam la anumite filme
- ..şi în orice clipă când mă opream din gânduri şi griji şi conştientizam cât de frumoasă este viaţa şi lumea din jurul nostru

Eu cred că putem să ne bucurăm de orice moment. Uitaţi-vă la copii şi la jocul lor, ei cunosc mai bine acest sentiment.
Îl ştim şi noi, doar că grijile şi problemele vieţii de adult ne-au făcut să-l uităm.

Totul bine şi frumos până aici – dar cum rămâne cu obiectivele şi lucrurile pe care vrem să le realizăm? Dacă trăim în prezent şi uităm de viitor, cum putem să evoluăm, cum putem să devenim mai buni în fiecare zi, cum putem să creăm lucruri deosebite şi să-i ajutăm pe ceilalţi?

Am găsit câteva moduri prin care să poţi ieşi din capcana acestei dileme şi să îţi dai seama că poţi avea şi una şi alta:

1. Găseşte ceva care să-ţi placă în orice faci. Astfel nu va mai fi o corvoadă, ci o activitate care îţi place.
Ar fi ideal să lucrezi la pasiunea ta, pentru a te bucura din plin de muncă. Dar chiar dacă lucrurile nu stau (încă) aşa, poţi savura orice acţiune.

2. Elimină activităţile inutile.
Din lucrurile pe care le faci, găseşte acele 20% care îţi aduc 80% din rezultate, şi elimină restul pentru a-ţi elibera timpul.
Tim Ferris spune în Săptămâna de lucru de 4 ore că “a fi ocupat este o formă de lene – gândire leneşă şi acţiune fără discernământ”.
De câte ori ai fost o albinuţă silitoare doar pentru a simţi că faci treabă, deşi ceea ce făceai nu dădea prea multe rezultate?
Dacă nu ştii cum să răspunzi la această întrebare, a venit vremea să testezi şi să măsori impactul acţiunilor tale, pentru a afla ce îţi aduce de fapt rezultatele dorite.

3. Există o cale foarte simplă de a obţine tot ceea ce îţi doreşti în viaţă, o scurtătură: să trăieşti momentul prezent ca şi cum ai avea deja acele lucruri.
Cum se poate aşa ceva? Ceea ce vrem de fapt este starea pe care ne-o dă realizarea visurilor noastre. Vrei iubire? Îmaginează-ţi că ai relaţia dorită şi simte acea stare, încarcă-te cu iubire chiar şi înainte să ai relaţia dorită! Vrei abundenţă? Simte-te ca şi cum ai avea tot ce îţi doreşti şi degustă din plin senzaţia!

4. Fiind încărcat mereu de aceste stări, acţionează în continuare pentru atingerea scopurilor tale!
În acest fel, nu te vei mai stresa că nu ai încă ceea ce îţi doreşti, deoarece trăieşti deja acele stări. Şi în acelaşi timp vei acţiona pentru a-ţi atinge obiectivele!

Sursa: http://www.obiceiurilemaiestriei.ro/sa-actionez-cat-mai-mult-sau-sa-ma-bucur-de-momentul-prezent/

Roboţelul cu chip de om

Cum ar fi dacă ai afla într-o zi că eşti de fapt doar un robot? Un android foarte realist, care e făcut din materiale ce imită foarte bine organele umane, dar are în loc de creier un computer foarte puternic.

Imaginează-ţi că eşti un roboţel.. care are putere de decizie dar care poate fi programat destul de uşor de ceilalţi. De cei care ştiu ce butoane să apese, ce lucruri să-ţi spună şi să-ţi arate pentru a obţine un anumit răspuns de la tine.
Şi începi să te întrebi: “oare toate emoţiile, toate visurile şi năzuinţele mele au fost reale.. sau doar răspunsul la anumiţi stimuli prelucraţi de computerul central?”

Acum uită-te în jurul tău. Câte persoane seamănă cu nişte roboţei programaţi să existe în limita unor parametri?
În fiecare zi, oamenii fac lucrurile pe care “trebuie” să le facă. Sau lucrurile care sunt “normale”, pentru că toţi le fac. Se duc la job, fac cumpărături, se uită la televizor, navighează pe internet.

Dar ce este şi mai interesant – majoritatea oamenilor au aproape aceleaşi griji, aceleaşi frici, aceleaşi gânduri negre.
Parcă de cele mai multe ori doar ne pregătim pentru viaţă. Vom trăi cu adevărat atunci când vom câştiga mai bine, când vom avea acea vacanţă exotică, când vom scăpa de griji, când vom avea relaţia perfectă, când ne vom găsi pasiunea.

Opreşte-te chiar acum şi răspunde la următoarele întrebări:

• Care este pentru tine diferenţa dintre a exista şi a trăi?
• Tu chiar trăieşti sau doar exişti? Ştiu că faci o grămadă de lucruri, dar şi un computer poate executa cele mai complexe activităţi, unele din ele mult mai bine ca un om.
• Te-ai gândit vreodată cam câte momente de trăire intensă experimentezi zilnic în mod obişnuit? (trăire intensă = răspunsul tău la prima întrebare)
  Hai să facem o socoteală: 8 ore pe zi din viaţă dormim, ne rămân doar 16. O parte din acest timp rămas o pierdem cu regretele trecutului sau cu grijile pe care ni le facem pentru viiitor. Cât de mult timp ne rămâne pentru a savura cu adevărat clipa prezentă, pentru a ne simţi cum vrem noi?

Vestea bună e că poţi să te bucuri mai mult de viaţă în orice clipă. Mai jos ai 2 paşi foarte simpli şi o prezentare video cu un exerciţiu special:

1. În primul rând conştientizează faptul că poţi începe să trăieşti cu adevărat din acest moment. Chiar dacă ai facturi de plătit, chiar dacă eşti foarte ocupat(ă), chiar dacă viaţa ta nu este încă aşa cum îţi doreşti.

2. Apoi alege tu ce emoţii vrei să trăieşti!
De cele mai multe ori trecem prin viaţă pasivi, aşteptând ca situaţiile şi oamenii pe care îi întâlnim să ne ofere anumite trăiri. Cum ar fi dacă am decide noi dinainte ce vrem să simţim?

„Să îţi trăieşti viaţa e ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar există.” ~ Oscar Wilde

Preluat de pe: http://www.obiceiurilemaiestriei.ro/robotelul-cu-chip-de-om/

 

IUBIREA ESTE RASPUNSUL

 Se intampla adesea ca, prin oferirea unei experiente dure pe plan emotional, viata sa ne invite sa crestem si sa progresam spre o stare de constienta mai inalta. In cadrul acestei incercari, avem intotdeauna posibilitatea de a alege sa ne inchidem inima in fata a ceea ce experimentam, sau de a o deschide si a dori sa experimentam ceva nou si mai amplu. Uneori deprindem obiceiul de a ne inchide inima, acesta fiind un mod de a incerca sa ne protejam, sa ne aparam, pentru a putea supravietui.

Acest lucru ne poate conduce la a trai, zi de zi, cu o inima care este fie pe jumatate deschisa catre experimentarea vietii, fie complet inchisa. Aceasta experienta de a avea, de obicei, o inima inchisa nu este ceva permanent, gresit sau ce ar trebui privit cu teama. Inseamna doar o alta experienta si incercare, pe care sufletul vostru le-a cerut pentru a initia o evolutie substantiala si pentru a va impinge sa plonjati in interiorul vostru pentru o experienta spirituala mai adanca, traita profund in centrul vostru.

“In momentul in care ai in inima ta acest lucru extra ordinar, numit iubire, si ii simti adancimea, incantarea si extazul, vei descoperi ca, pentru tine, lumea s-a schimbat".

- Jiddu Krishnamurti

Una dintre cele mai simple modalitati de a descatusa energia inimii astazi, acum, este de a-i trimite, constient, energie plina de iubire, fiecarei fiinte pe care o intalniti. Pe parcursul zilei, imaginati-va ca iubiti fiecare fiinta umana pe care o vedeti sau la care va ganditi. Iubirea este cheia care deschide usa catre inima voastra si calea catre sufletul vostru. Efectul acestui exercitiu simplu si placut – care, in doar cateva minute, va va transforma energia si va va ridica vibratia – este cu adevarat spectaculos. Ori de cate ori intalniti pe cineva – fie acela un strain, un vechi prieten sau partenerul de viata – concentrati-va sa-i transmiteti energie a iubirii.

Cel mai usor mod de a face acest lucru, este de a va conecta cu cea mai adanca parte a sufletului persoanei respective, prin a o privi drept in ochi, in timp ce recunoasteti esenta si scanteia Divina dinlauntrul acesteia. Intampinati persoana cu bucurie si deschidere – si trimiteti-i un gand tacut de iubire, precum “Vad frumusetea din interiorul tau”, “Observ Natura ta Divina”, sau “Te iubesc”. Cu cat directionati mai des, spre exterior, in mod constient, aceasta energie a iubirii, cu atat propria voastra inima se deschide si va permite sa va simtiti plini de iubire si complet vii.

“Cea mai mare recompensa pentru o fapta buna nu este ceea ce primesti in schimb, ci ceea ce devii facand-o.”

Veti realiza ca pe masura ce inima vi se va deschide tot mai mult, veti deveni ca un magnet care va atrage in mod constant experientele, oamenii si lucrurile pe care vi le doriti in viata voastra. Prin simpla alegere de a va deschide inima astazi, pe parcursul intregii zile, veti atrage, in mod automat, mai multe experiente care va vor face inima sa cante maine! In interiorul inimii voastre se afla energia esentiala care sta in spatele manifestarii dorintelor voastre, in aceasta realitate fizica.

Sentimentul si frecventa specifice punctului in care inima voastra se afla acum literalmente atrag sau resping o anume experienta sau un anume lucru din viitorul vostru. Astfel, cu cat inima voastra este mai deschisa si mai ampla, cu atat atrageti in viata voastra, experiente bogate, pline de iubire si putere.

Incercati sa va largiti inima si sa va extindeti iubirea astfel incat ea sa-i atinga nu doar pe cei carora le-o puteti oferi cu usurinta, dar si pe cei care au nevoie de ea mai mult decat voi.

Este important sa intelegeti ca, daca le trimiteti tot timpul iubire celorlalti, nu o mai lasati sa intre in interiorul vostru. Iubirea de sine este o alta modalitate puternica de a va deschide inima si de a-i permite acestei imense bogatii, sa intre in viata voastra. Un exercitiu zilnic de iubire de sine va va mentine o inima deschisa spre viata si va va permite sa simtiti mai multa sustinere plina de iubire, din partea fiecarui suflet din aceasta lume. Puteti sa trimiteti instantaneu iubire catre voi insiva, prin alegerea constienta de a va relaxa in inima si de a va accepta exact asa cum sunteti. Nu trebuie decat sa va deschideti ochii, pentru a vedea ca sunteti perfect in regula, exact asa cum sunteti acum.

Observati cum inima voastra tinde sa se deschida, sa se “inmoaie” si sa se relaxeze instantaneu. O alta modalitate eficienta de a va spori iubirea de sine, este sa va priviti frumosii ochi intr-o oglinda si sa va rostiti cu blandete, afirmatii iubitoare. Spuneti-va lucruri ca “Te iubesc”, “Esti atat de frumos/frumoasa” sau “Imi place totul la tine”. Daca inima va este inchisa, s-ar putea sa va ia cateva minute, pana cand energia va ajunge in interiorul vostru, dar veti fi impresionati cand veti vedea cum va veti simti, dupa ce veti petrece doar 3 minute, trimitandu-va aceasta puternica energie a iubirii. Va veti simti iubiti, extinsi si de neoprit, lucru care va fi urmat de materializarea rapida a unor experiente care vor rezonana cu aceste puternice stari sufletesti.

"Cand inima este inocenta si zidurile au disparut, esti conectat cu infinitul". - Osho

http://humansarefree.com/search/label/Spirituality

preluate de pe http://autovindecarea.blogspot.ro/2012/11/iubirea-este-raspunsul.html

Pătrunjelul - tratament natural pentru rinichi

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.  Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. Cum se face asta?  Este foarte simplu.  Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine. Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa plată- un litru- peste el si fierbeti timp de 10 minute.  Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .  Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina. De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural! 

Un emiţător mai puternic decât creierul

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul uman ar fi astfel creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. S-a demonstrat însă că avem un emiţător mult mai puternic. Inima. Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX este că inima are şi un alt rol decât cel de pompă de sânge.

Descoperirea a fost făcută de Institutul de Cardiologie din California. Ei au spus că acest organ miraculos e înzestrat cu inteligenţă, inteligenţa inimii, şi că influenţa inimii este foarte importantă, foarte profundă pentru noi.
În 1994, cercetătorul american J.A. Armour introducea conceptul de „creier al inimii“, după ce rezultatele studiilor arătau că inima are un sistem nervos, suficient de complex pentru a putea fi recunoscut drept un „mic creier“ propriu. Acest sistem nervos al inimii conţine în jur de  40.000 de neuroni, cu mult mai puţini decât neuronii cerebrali, care sunt în jur de 100 de miliarde. Cu toate acestea, circuitul elaborat pe care îl formează permite inimii să acţioneze independent de creier (prin învăţare, memorie, senzaţie) şi chiar să influenţeze procesele cognitive la nivelul creierului, cu care ea comunică. Adică inima acţionează ca şi cum are o minte a ei şi influenţează profund felul cum percepem lumea şi cum îi răspundem. Cercetările făcute de Joel şi Beatrice Lacey de la Institutul de Cercetare Fels, în anii '70, au descoperit că atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă. Un alt studiu a demonstrat că inima este implicată şi în procesarea şi decodificarea informaţiei intuitive. Cercetări anterioare descoperiseră că accesul la intuiţie se face şi prin creier, dar, spre surpriza cercetătorilor, a reieşit că inima este mai rapidă decât creierul în receptarea şi reacţia la informaţiile despre evenimente viitoare, înainte ca acestea să se întâmple (McCraty, Atkinson & Bradley, 2004). Ştiaţi că undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu undele câmpului magnetic ale inimii altei persoane? Deci ce gândim despre cineva poate fi simţit de acela chiar în inimă.
Inima trimite către creier mai multă informaţie decât primeşte
Între inimă şi creier se produce o comunicare dinamică, continuă, ca un dialog, fiecare organ influenţând permanent funcţia celuilalt. Există patru tipuri de conexiuni care pleacă din inimă spre creier. Primul este comunicarea neurologică prin transmisia de impulsuri nervoase: interesant este că inima trimite către creier mai multă informaţie decât primeşte,  şi e singurul organ din corpul uman care poate face asta. Deci poate inhiba sau activa părţi din creier, în funcţie de circumstanţe, influenţând percepţia realităţii şi, în final, reacţiile. Alt tip de comunicare al inimii este prin hormoni şi neurotransmiţători: inima este cea care produce hormonul ANF, care asigură echilibrul general al corpului (homeostazia). Unul din efectele sale este inhibarea producerii de hormoni ai stresului, alături de producerea şi eliberarea de oxitocină, „hormonul iubirii“. Al treilea tip este comunicarea prin unde de presiune, adică prin ritmul cardiac şi variaţiile acestuia, inima trimiţând mesaje către creier şi către restul corpului. Şi în al patrulea mod, comunicarea energetică, prin câmpul electromagnetic al inimii care este mai puternic decât al oricărui alt organ din corp.
Emiterea unei emoţii determină instantaneu răspuns în ADN
Câmpul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare decât amplitudinea activităţii electrice generate de creier. Câmpul magnetic produs de inimă este de 5.000 de ori mai mare în intensitate decât câmpul produs de creier. Acest câmp se schimbă în funcţie de starea emoţională. Când ne temem, simţim frustrare sau stres, el devine haotic.
Sentimentele umane care pleacă din inima noastră, având în spate convingerile noastre profunde, influenţează ADN-ul şi el, la rândul său, influenţează atomii, materia.S-au realizat experimente care au arătat că stările de iubire, de recunoştinţă dilată, modifică lanţurile de ADN, iar la stres, furie, frustrare, molecula de ADN se micşorează, se contractă şi implicit blochează codurile sale. Tot demonstrat este că aceste coduri se deblochează instantaneu dacă experimentatorii reuşeau să emită iar iubire, recunoştinţă, bucurie. Emiterea unei emoţii determină la miime de secundă, deci instantaneu, răspuns în ADN, chiar dacă mostra studiată era la distanţe imense de experimentator.
Concluzia este că sentimentele şi gândurile noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică materia din care e structurată lumea. Când trăim compasiune, iertare, dragoste influenţăm propriul ADN, dar mai mult decât atât, putem transmite aceste modificări în afara noastră, la distanţe oricât de mari, prin câmpul cuantic, influenţând tot ce este în lume.

http://www.doxologia.ro/societate/terapie-pentru-suflet/un-emitator-mai-puternic-decat-creierul

Cupa Echităţii

Va voi prezenta o legendă, ca o invitaţie la cumpătare in toate aspectele vieţii voastre.Când în insula Samos au început lucrările de alimentare cu apă, undeva în jurul anului 530 î.e.n., cei care efectuau aceste lucrări s-au confruntat cu o problemă veche si totusi atat de actuală: vinul nu era băut cu aceeaşi măsură de către toţi constructorii!Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.e.n. Scopul invenţiei ar fi fost imparţirea corectă a vinului către constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”). Mai exact, cei care erau mai lacomi, îşi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gât la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpataţi. Rezultatul: cei care beau mult faceau si pagubă…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrând, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcând pe interior nivelul maxim până la care se poate umple cupa.Nimic deosebit până aici. Partea cu adevarat interesantă abia acum vine: cupa are in mijloc o coloană cu o gaura in partea inferioară, prin care (surpriză) nu curge conţinutul cupei daca aceasta e umplută ... pînă la nivelul marcat. In schimb, daca incerci să mai torni fie şi o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza să vezi cum ţi se goleşte intreaga cupă.De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitaţii, cupa egalitaţii sau cupa lacomiei.In imagine puteţi observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante).

 Mesajul care il transmite cupa e urmatorul:multumeşte-te / bucură-te de ceea ce ai in prezent (sănătate, prieteni, familie, iubire) pentru că daca incerci să adaugi de la tine fie şi o picatură in plus peste ceea ce ţi-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viaţa ta si nu vei mai ramane cu nimic.

           Iar exemplele le vedem peste tot in jurul nostru:
·        Cel ce lucrează de dimineaţa până seara işi pierde sănătatea şi libertatea,
·        Cei plecaţi la munca în străinătate adună mai mulţi bani dar işi pierd familiile,
·        Cel ce stă acasă aşteptand totul de-a gata devine supraponderal, pierzandu-şi bucuria de-a trăi.
·        Cei ce se relaxează si socializeză mereu la băut cu prietenii işi pierd spiritualitatea şi nu mai evolueză profesional/personal.

Sursa:

http://inteligenta-financiara.blogspot.ro/2012/05/paharul-lui-pitagora.html