O anumită parte din apa din corp provine din
transformările chimice care se petrec în organism, pe baza altor compuşi
(glucide, proteine, lipide, etc.). Această sursă secundară de lichide, poate
asigura cel mult 20% din necesarul de apă de care corpul are nevoie. O
altă parte de apă pătrunde în organism odată cu alimentele (majoritatea
alimentelor conţin apă). Apa din alimente poate asigura aproximativ 30% din
necesarul de lichide. Pentru a acoperi toate trebuinţele hidrice ale
organismului, este necesar să-i asigurăm acestuia, mai bine de jumătate din
necesar, direct din lichidele pe care le consumăm.Necesarul total de apă variază în funcţie de climă, condiţia
fizică, efort, particularităţile individuale, fiind cuprins între 2,5 şi 6,5
litri. Mai mult de 50% din acest volum, trebuie asigurat din lichide pe care le
consumăm. În cazul oricărei persoane (excluzând copii foarte mici şi bolnavii
care suferă de anumite afecţiuni), un aport de lichide de sub 1,5 litrii
zilnic, este insuficient. Din acest motiv, majoritatea nutriţioniştilor şi a
medicilor recomandă consumul a cel puţin 2 litrii de apă zilnic.Carenţa hidrică exogenă conduce întotdeauna, după cum este firesc,
la deshidratare. De multe ori însă, prin creşterea volumului apei interstiţiale
ca o consecinţă a permeabilităţii excesive a vaselor capilare, deshidratarea
este mascată de apariţia edemului. Persoanele aflate în această situaţie îşi
creează de cele mai multe ori un adevărat cerc vicios. Deşi apa le lipseşte,
ele nu mai consumă lichide pentru că acestea se reţin în organism. Prin
revenirea la un regim hidric adecvat, această problemă se rezolvă de la sine,
de cele mai multe ori. Se cere însă, multă răbdare căci reechilibrarea
bilanţului hidric se realizează încet şi treptat.Ca şi în cazul hranei, instinctul omului de a bea apă s-a diminuat
considerabil, simţul setei fiind înlocuit cu plăcerea sau neplăcerea de a bea
diverse lichide (nu este natural să fim pofticioşi sau capricioşi în faţa
setei, căci instinctual, ar trebui să acoperim o necesitate a organismului).
Din acest motiv, omul este nevoit de multe ori să apeleze la voinţă în scopul
propriei hidratări optime. Însă, după un anumit timp, o hidratare corectă
dirijată de voinţă, trezeşte cu siguranţă în oricine, adevăratul instinct al setei,
astfel încât, consumul de apă va fi dictat de necesităţi.În abordări extrem de simplificate şi superficiale, există voci, care
consideră că a bea doi litrii de apă sau de alte lichide sănătoase, nu se
constituie într-o necesitate, fiind vorba doar de "un mit ".
Teoria lor se bazează pe faptul că hormonul antidiuretic, numit şi vasopresină
(hormon secretat de hiptolamus şi depozitat de hipofiză) este capabil să
controleze urinarea şi concentraţia urinei, un aport mai mare de lichide
conducând doar la o eliminare mai voluminoasă, dar în concentraţie diluată, a
lichidului acumulat în vezică. Dintre motivele care fac insuficientă
argumentaţia cu privire la consumului de apă "după chef", amintim:
- acea urină urât mirositoare şi intens colorată care se elimină de către cei care consumă puţine lichide, tocmai prin hiperconcentraţia sa în toxine şi germeni este periculoasă, mai cu seamă că stagnarea ei în organism este îndelungată (prin consumul corespunzător de lichide, evacuarea acestor substanţe dăunătoare este continuă),
- a consuma puţine lichide este similar cu a spăla rufe murdare într-o singură apă, pe principiul că o unică cantitate de lichid se concentrează destul de mult în murdărie, spălarea în mai multe ape, neavând alt efect, decât diluarea acesteia.
- neevacuarea fluentă a lichidelor din corp, conduce la formarea unor condiţii ideale pentru precipitarea sărurilor, astfel instalându-se litiazele aparatului excretor.
- apa din organism, împreună cu toxinele, nu se elimină doar prin rinichi, ci şi prin piele şi prin plămâni, ultimele două căi fiind şi ele hiperconcentrate în reziduri la cei care consumă puţină apă, lucru uşor depistabil prin mirosul "greu" al aerului expirat, precum şi a transpiraţiei fetide.
- consumul limitat de lichide, conduce la retenţie hidrică, tocmai prin activitatea vasopresinei,
- economia de apă, la cei care nu consumă lichide suficiente, induce constipaţia şi chiar intoxică corpul, prin faptul că organismul, prin diferite mecanisme, recuperează apa de la nivelul intestinului gros (colon).
- o hidratare insuficientă, conduce la acumularea în exces a secreţiilor bronşice, instalându-se mai uşor infecţiile pulmonare şi tusea, uneori persistentă,
- deoarece omul modern şi-a pierdut în bună parte instinctul setei, la multe persoane apare senzaţia de foame ca răspuns la deshidratare, consumând mai multe alimente, implicit mai multe calorii (cei doi centrii, a foamei şi a setei, se află alăturaţi în creier, putând produce reacţii similare).
- acea urină urât mirositoare şi intens colorată care se elimină de către cei care consumă puţine lichide, tocmai prin hiperconcentraţia sa în toxine şi germeni este periculoasă, mai cu seamă că stagnarea ei în organism este îndelungată (prin consumul corespunzător de lichide, evacuarea acestor substanţe dăunătoare este continuă),
- a consuma puţine lichide este similar cu a spăla rufe murdare într-o singură apă, pe principiul că o unică cantitate de lichid se concentrează destul de mult în murdărie, spălarea în mai multe ape, neavând alt efect, decât diluarea acesteia.
- neevacuarea fluentă a lichidelor din corp, conduce la formarea unor condiţii ideale pentru precipitarea sărurilor, astfel instalându-se litiazele aparatului excretor.
- apa din organism, împreună cu toxinele, nu se elimină doar prin rinichi, ci şi prin piele şi prin plămâni, ultimele două căi fiind şi ele hiperconcentrate în reziduri la cei care consumă puţină apă, lucru uşor depistabil prin mirosul "greu" al aerului expirat, precum şi a transpiraţiei fetide.
- consumul limitat de lichide, conduce la retenţie hidrică, tocmai prin activitatea vasopresinei,
- economia de apă, la cei care nu consumă lichide suficiente, induce constipaţia şi chiar intoxică corpul, prin faptul că organismul, prin diferite mecanisme, recuperează apa de la nivelul intestinului gros (colon).
- o hidratare insuficientă, conduce la acumularea în exces a secreţiilor bronşice, instalându-se mai uşor infecţiile pulmonare şi tusea, uneori persistentă,
- deoarece omul modern şi-a pierdut în bună parte instinctul setei, la multe persoane apare senzaţia de foame ca răspuns la deshidratare, consumând mai multe alimente, implicit mai multe calorii (cei doi centrii, a foamei şi a setei, se află alăturaţi în creier, putând produce reacţii similare).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu