În terapeutica naturistă, sarea de bucătărie îşi găseşte locul şi azi, ca produs natural cu puteri tămăduitoare .În vremurile vechi, atunci când obişnuitul produs de azi era o raritate, această sare era folosită ca medicament. Însă, cum de la uz la abuz nu este decât un pas, astăzi, clorura de sodiu alimentară a devenit mai degrabă o otravă decât un leac. Însă, administrată cu cumpătare intern şi folosită judicios în curele externe, sarea de bucătărie mai poate dezvălui, chiar şi în timpurile noastre, importante calităţi terapeutice.
Administrarea în scopuri terapeutice a sării are o mulţime de contraindicaţii. Sarea nu trebuie administrată persoanelor care:
- consumă în mod regulat sare sau alimente cu sare,
- suferă de anumite afecţiuni cu recomandare de regim hiposodat sau desodat (hipertensiune arterială, ateroscleroză, boli renale, edeme, ascite, flebite cronice, obezitate, tuberculoză, epilepsie, tumori maligne, transpiraţii excesive anormale - mai ales ale mâinilor sau ale picioarelor, flegmoane, gangrenă, furuncule, seboree, reumatism, boli pulmonare inflamatorii, gastrite cronice, colite, migrene, nevralgii),
- nu depun efort fizic şi nu sunt supuse stresului termic.
Mărirea cantităţii de clorură de sodiu este justificată, în caz de:
- insuficienţă corticosuprarenală (boala lui Addison),
- astenie intensă cu deshidratare,
- carenţă de proteine (hipoproteinism cu exces de glucide),
- hipovitaminoze (carenţe în vitamine) severe ,
- diaree şi vărsături intense,
- arsuri ale pielii,
- transpiraţii intense pricinuite de efort, de caniculă sau de locurile de muncă supraîncălzite (prin fiecare litru de transpiraţie organismul pierde 1 g de clorură de sodiu),
- urgenţe şi operaţii medicale (tratamentul este intravenos şi intră în competenţa exclusivă a medicilor curanţi).
În toate aceste cazuri, administrarea de sare se face treptat, urmărindu-se reacţia organismului. Nu se va depăşii niciodată cantitatea de 10 g sare pe zi.
• Administrarea apei sărate
În cazurile acute cu pierdere de sare (transpiraţii intense, diaree, vărsături) se recomandă consumul de apă uşor sărată (1-2 linguriţe de sare la un litru de apă).
În cantitate mică, apa la care se adaugă puţină sare, combate meteorismul şi stimulează pofta de mâncare.
Soluţiile saline călduţe cu concentraţia de 1% se folosesc ca emetice (vomitive).
Sarea încălzită, introdusă într-un săculeţ şi aplicată extern pe zonele afectate, calmează în mod natural inflamaţiile si durerea. Deşi prezintă proprietăţi dezinfectante, sarea nu se aplică niciodată pe plăgi sau arsuri, deoarece provoacă iritaţie locală, făcând, din acest motiv, mai mult rău decât bine.
Apa sărată are numeroase indicaţii curative. Ea poate fi folosită pentru băi generale sau locale, în gargarisme sau ca clisme.
• Curele în lacurile sărate (Sovata, Băile Govora, Slănic, Lacul Amara, Ocna Sibiu, Ocna Şugatag, Ocna Dej, Băile Turda, Cojocna, etc.) sunt indicate în afecţiuni ale articulaţiilor şi ale tendoanelor (reumatism, spondiloză, artroză, tendinioză, afecţiuni posttraumatice) precum şi în boli ginecologice.
• Băile locale cu apă sărată dau rezultate în cazul afecţiunilor articulare. În cazul unor băi calde sărate de picioare, mai ales dacă la acestea s-au folosit şi plante medicinale, organismul se fortifică, mai ales în sezonul rece, prevenindu-se sau ameliorându-se afecţiuni ca: răceala, gripa sau guturaiul.
• Sarea, dizolvată în apă, folosită în gargarisme, curăţă si dezinfectează cavitatea bucală, faringele şi amigdalele, iar trasă pe nas vindecă sinuzita.
• Clismele cu apă sărată, repetate periodic, prezintă proprietăţi antiparazitare, fiind eficiente mai ales în oxiuroză.
În anumite zone, aerul este încărcat cu vapori de apă ce conţin clorură de sodiu sau cu ioni de natriu şi de clor. În mod natural, asemenea medii, pot fi întâlnite pe litoral şi în ocne (saline).
Aerul salin exercită efecte favorabile asupra aparatului respirator. Acest lucru se datorează mai multor motive, ca:
- lipsei alergenilor,
- concentraţiei mici de microbi,
- pH-ului acid al aerului,
- existenţei unui microclimat relativ constant,
- prezenţei cloruri de sodiu (NaCl) sub forma unor particule mici, cu acţiune asupra alveolelor pulmonare.
Curele litorale şi cele de ocnă (speleoterapia) care valorifică aerosolii, se indică în:astm bronşic, bronşită, emfizem pulmonar, rinită cronică, sinuzită cronică, infecţii respiratorii repetate, hipotiroidie.
Curele cu aer salin sunt contraindicate sau trebuiesc limitate, în boli ca: hipertiroidie, tuberculoză pulmonară, epilepsie, hipertensiune gravă, infarct recent, angina pectorală cu crize frecvente, cancer pulmonar, micoze pulmonare, claustrofobie - pentru speleoterapie.
La noi în ţară, speleoterapia se poate efectua la: Praid, Turda, Târgu Ocna, Slănic Prahova, Ocna Sibiului.
Sursa:http://www.bioterapi.ro/terapii/index_terapii_tratamente_naturiste_sarea_in_tratamentele_naturale.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu