Funcţionarea tubului digestiv

Substanțele rezultate în urma transformărilor din stomac (chimul alimentar) trec mai departe prin orificiul piloric în intestinul subțire.În intestinul subțire au loc majoritatea proceselor de absorbție a substanțelor nutritive din hrană. El este alcătuit din 3 zone principale: duodenul, jejunul și ileonul.În duoden chimul alimentar începe să se amestece cu sucurile duodenale, cu bila și cu secrețiile pancreatice, într-un mediu puternic alcalin.În jejun și ileon procesul digestiv continuă prin amestecarea chimului alimentar cu enzime secretate în acest segment intestinal, cu rol esențial în digerarea proteinelor, acizilor nucleici, a glucidelor și în scindarea grăsimilor neutre. Tot aici întreaga suprafață a intestinului este marcată de numeroase vilozități intestinale care măresc suprafața de absorbție a intestinului foarte mult. Aici se absorb 90% din principiile alimentare din hrană, apa, sărurile minerale, vitaminele. Totodată chimul gastric este împins în continuare către intestinul gros prin mișcările peristaltice. Activarea peristaltismului se face sub influența materiilor din intestin, prezența fibrelor fiind esențială pentru formarea unui bol fecal consistent care activează în mod natural peristaltismul intestinal.

Intestinul gros colonul

Colonul are o lungime de 1.5-3m și un diametru mult mai mare decât cel al intestinului subțire. El începe cu valva ileo-cecală și continuă cu colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și rectul (care comunică cu exteriorul prin canalul anal). În cecum, o mare parte a apei este înlăturată iar chimul se transformă într-o substanţă de consistenţă semi-solidă care va constitui materiile fecale. Pentru a favoriza eliminarea acestora, celule specializate de la nivelul peretelui intestinal secretă abundent o substanţă mucoasă; datorită mişcărilor peristaltice ale intestinului, fecalele sunt gradat împinse în intestin către punctul de evacuare.Funcțiile principale ale intestinului gros sunt absorbția apei, sărurilor minerale, vitaminelor și glucozei și totodată mișcarea bolului fecal prin mișcări peristaltice către rect pentru expulzarea prin defecație. Ce se întâmplă însă dacă datorită constipației sau tranzitului intestinal prea lent apare o stagnare îndelungată a materiilor fecale în intestin înainte de a fi expulzate? În astfel de condiții, pe lângă acumularea de toxine din surse externe apare un fenomen de autointoxicare: în loc ca la nivelul colonului să fie absorbite numai substanțele nutritive din intestin se absorb simultan toxine din bolul fecal care ajung apoi în fluxul sanguin și sunt recirculate, afectând astfel în diferite grade activitatea întregului organism.

Dr. Bernard Jensen – ”Un corp bolnav este cel mai adesea un corp toxic”

Flora intestinala din intestinul gros

Un rol esențial în funcționarea intestinului gros îl are flora intestinală foarte variată și abundentă care alcătuiește un veritabil ecosistem miniatural. La nivelul intestinului gros se vor desfăşura de asemenea şi alte procese chimice complexe ai căror protagonişti principali sunt numeroase tipuri de bacterii “prietenoase” (saprofite). Rolul acestora este de a realiza o ultimă etapă transformatoare, de digestie, prin care din materiile fecale sunt sintetizate şi extrase vitamina K, vitamine din complexul B şi numeroase alte substanţe nutritive folositoare care vor fi absorbite în organism. În mod normal aceste bacterii prietenoase care împânzesc intestinul gros nu se găsesc decât într-o infimă măsură sau chiar deloc la nivelul intestinului subţire. Proporţia normală într-un intestin sănătos, a acestor bacterii este de cel puţin 80% floră de fermentație (de tipul acidophilus, bifidus etc.) şi restul de 20% floră de putrefacție (agenți patogeni). În cadrul ecostitemului intestinal modificările acestor proporții între flora de fermentație și cea de putrefacție, sub influența factorilor alimentari sau a modului de viață inadecvat, pot conduce la numeroase fenomene negative: slăbirea sistemului imunitar, infecții, malabsorbție, perturbarea sintezei și absorbției unor vitamine, etc.Flora intestinală este afectată cu ușurință în cazul folosirii antibioticelor, a modificării pH-ului din intestin sub influența alimentației (alimentația este prea săracă în fibre și enzime sau determină creșterea acidității), datorită obiceiurilor de viață, a eliminării defectuoase a scaunului etc.

Autointoxicarea organismului

În cazul eliminării deficitare a toxinelor, deşeurile toxice care ajung în colon sunt parţial absorbite în fluxul sanguin, de unde ajung să fie “distribuite” în diferitele ţesuturi corporale. Dealtfel, în cazul oricăruia dintre sistemele principale de eliminare ale toxinelor din corp, disfuncţia atrage, fără îndoială, acumularea şi depunerea reziduurilor ce nu pot fi eliminate, în propriul organism.Diferitele ţesuturi şi organe care deja au ajuns să fie “depozite” de toxine, vor funcţiona tot mai lent, generând diferite disfuncţii sau boli. În timp corpul nostru poate să se transforme dintr-un organism sănătos într-un corp intoxicat care manifestă semne evidente de uzură.Dacă constatăm că deja ne aflăm într-un astfel de moment, este necesar mai mult ca oricând să apelăm la o terapie de purificare intestinală eficientă.Un organism intoxicat, nu mai are capacitatea de a elimina singur toate reziduurile nocive; odată cu acest proces de acumulare de toxine, procesele naturale de oxidare din ţesuturi se reduc, iar în lipsa oxigenării adecvate a ţesuturilor energia vitală începe să scadă. Oamenii bolnavi sunt aproape întotdeauna persoane obosite şi devitalizate, lipsite de energie care au nevoie în mod imperios de mijloacele naturale de eliminare a acumulărilor toxice.

Surse bibliografice de informare

F.Paraschiv,333 sfaturi pentru Alimentaţie si Alimente Sănătoase,Editura Medicală,2003.

Ghe. Mencinicopschi,Noua Ordine Alimentară/,Vol 1, Editura Coreus,2010.

Dr.Max Gerson,O terapie naturala eficienta pentru tratatrea cancerului si altor boli grave,editura For You,2005