Gandurile creeaza emotii-Poveste

Inca din Antichitate Epictet spunea ca “oamenii nu sunt afectati de ceea ce li se intampla, ci de cum interpreteaza ei ceea ce li se intampla”.  La aceleasi concluzii au ajuns si cercetarile actuale din domeniul psihologiei, conceptualizarea conform careia emotiile apar din felul in care gandim despre evenimentele pe care le traim fiind astazi validata stiintific. Sa-i invatam, asadar, pe copii ca sunt responsabili de emotiile lor, la fel cum si noi suntem responsabili de emotiile noastre (nu copilul ne-a suparat, ci noi ne-am suparat). De cele mai multe ori nu putem schimba situatiile cu care ne confruntam, felul in care ne raportam la aceste situatii fiind cheia catre emotii functionale. Cele doua povesti de mai jos ne ajuta sa-i invatam aceste lucruri si pe cei mici.

Intr-o zi frumoasa si insorita, o fetita pe nume Katie sarea coarda in curtea din fata casei. Era fericita. Ii placea sa sara coarda si era atenta la fiecare saritura sa nu se impiedice si sa cada.In timp ce sarea si-a amintit ca bunica ii daruise coarda de Craciun. Bunica era saraca. Dar dorea sa-i cumpere ceva special. Inainte de Craciun au mers impreuna sa viziteze un magazin de jucarii. Lui Katie i-a placut coarda. Bunica a economisit banuti sa i-o cumpere de Craciun. Cand a desfacut cadoul, Katie a fost foarte incantata si s-a simtit iubita de bunica in mod special.In timp ce sarea coarda, un baiat s-a repezit alergand, i-a smuls coarda cea draga din maini si a fugit spre parc. “Ce baiat ingrozitor!” La inceput s-a simtit socata si suparata. Dar cand s-a gandit “Mi-a furat coarda daruita de bunica de Craciun!”, s-a infuriat. Apoi, gandindu-se ca si-a pierdut coarda pentru totdeauna, s-a simtit trista si ochii i s-au umplut de lacrimi.Fugind in parc dupa baiat, a vazut ca un copil cazuse intr-un  bazin cu apa. Baiatul ii aruncase un capat al coardei. Gandindu-se ca acel copil s-ar putea ineca, a inceput sa se simta ingrijorata. In timp ce baiatul il tragea din apa, gandurile ei s-au schimbat. “Va reusi sa-l salveze!” a strigat si s-a simtit usurata.Cand copilul a ajuns la mal, in siguranta, baiatul s-a dus la Katie, i-a dat coarda inapoi si i-a spus: “Imi pare rau daca te-am speriat mai devreme, dar trebuia sa-l ajut repede. Multumesc ca mi-ai imprumutat coarda.” Gandindu-se ca e dragut din partea lui sa-si ceara scuze si sa-i inapoieze coarda, Katie s-a simtit multumita.Cand s-a intors acasa i-a povestit mamei cum coarda ei a salvat un copil de la inec. I-a spus si tatalui cand s-a intors de la serviciu. Ba chiar a sunat-o si pe bunica sa-i spuna. Cand se gandea cat de importanta a fost coarda ei pentru salvarea copilului, se simtea foarte mandra. Apoi s-a gandit: “Nu coarda ma facea sa ma simt fericita, trista sau ingrijorata… ci felul in care ma gandeam la coarda.”

Si acest gand o facu sa se simta si mai bine.

Sursa:

 http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste12.asp