Maestrul - Poveste terapeutica

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui. De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:
- Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepți invitaţia mea, dar am simțit nevoia să ţi-o adresez.
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns:
- Pregătește totul. Voi veni.
După care a plecat.
Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fără limite. Aproape că nu mai avea răbdare să-şi aștepte maestrul şi să-l servească cu inima plină de iubire. Aceasta era cea mai importantă zi din viaţa lui: ziua când maestrul urma să fie alături de el. A cumpărat aşadar cele mai bune alimente şi cel mai bun vin, precum şi cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofrandă maestrului. A alergat apoi acasă să pregătească totul în vederea vizitei maestrului său. A făcut o curăţenie generală în casă, a pregătit o gustare excelentă şi a aranjat masa cum a ştiut mai bine. Inima lui era plină de bucurie, căci maestrul urma să vină în curând.
În timp ce aştepta cu nerăbdare, cineva a bătut la uşă. S-a repezit să o deschidă, dar în locul maestrului a văzut o bătrână. Aceasta l-a privit direct în ochi şi i-a spus:
- Sunt ruptă de foame. Poţi să-mi dai o bucată de pâine?
Omul nostru se simţea puţin dezamăgit, dar i-a răspuns femeii:
- Te rog, intră în casă.
A aşezat-o apoi pe locul pe care îl pregătise pentru maestrul său şi i-a dat mâncarea pe care o preparase pentru acesta. Era însă nerăbdător şi abia aştepta ca ea să termine de mâncat. Bătrâna a fost mişcată de atâta generozitate. Ea i-a mulţumit omului şi a plecat.
Atunci, omul nostru a pregătit din nou, în toată viteza, masa pentru maestrul său. Nici nu a terminat bine, că cineva a bătut la uşă. De data aceasta, s-a dovedit a fi un străin care călătorise prin deşert.
Străinul l-a privit în ochi şi i-a spus:
- Mi-e foarte sete. Poţi să-mi dai ceva de băut?
Omul s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a invitat pe străin în casă, l-a pus la masa pe care o pregătise pentru maestru şi l-a servit cu vinul pe care intenţiona să-l dăruiască maestrului său. Când străinul a plecat, omul a început din nou să pregătească totul pentru venirea maestrului.
Cineva a bătut din nou la uşă. Când omul nostru a deschis uşa, în prag stătea un copilaş. Acesta l-a privit în ochi şi i-a spus:
- Mi-e frig. Poţi să-mi dai o pătură să îmi acopăr corpul?
Omul nostru s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a privit în ochi pe copil şi a simţit cum inima i se încălzeşte de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregătise pentru maestrul său şi i le-a dăruit copilului. Acesta i-a mulţumit şi a plecat.
Omul nostru a pregătit din nou întreaga casă pentru venirea maestrului său, după care l-a aşteptat până foarte târziu. Când şi-a dat seama că acesta nu va mai veni, s-a simţit foarte dezamăgit, dar dispus totuşi să-l ierte. El şi-a spus: “Ştiam foarte bine că nu trebuia să mă aştept ca maestrul să vină în acest cămin atât de umil. Deşi el mi-a spus că va veni, probabil că ceva mult mai important l-a reţinut în altă parte. Maestrul nu a venit, dar cel puţin mi-a spus că o va face, şi acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire”.
A pus mâncarea şi vinul la rece şi s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat că maestrul său a venit acasă la el. Omul era fericit să-l vadă, deşi nu-şi dădea seama că visează. “Doamne, ai venit! Ţi-ai ţinut cuvântul!”
Maestrul i-a răspuns: “Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Când mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Când mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Când mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine să mă acopăr. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci”.
Omul s-a trezit cu inima plină de fericire, căci a înţeles ce l-a învăţat maestrul său. Acesta îl iubea atât de mult încât i-a trimis trei oameni ca să-l înveţe marea lecţie, potrivit căreia maestrul trăieşte în toate fiinţele vii. Oricând îi dăruiţi mâncare unui om înfometat, ori de câte ori îi dăruiţi apă unui om însetat, ori de câte ori îmbrăcaţi pe cineva căruia îi este frig, voi îi dăruiţi iubirea voastră Maestrului universal. (DON MIGUEL RUIZ)

Sursa:http://www.acumsiaici.ro/2011/poveste-cu-talc-maestrul/

Sarea folosită în terapie

 În terapeutica naturistă, sarea de bucătărie îşi găseşte locul şi azi, ca produs natural cu puteri tămăduitoare .În vremurile vechi, atunci când obişnuitul produs de azi era o raritate, această sare era folosită ca medicament. Însă, cum de la uz la abuz nu este decât un pas, astăzi, clorura de sodiu alimentară a devenit mai degrabă o otravă decât un leac. Însă, administrată cu cumpătare intern şi folosită judicios în curele externe, sarea de bucătărie mai poate dezvălui, chiar şi în timpurile noastre, importante calităţi terapeutice.

Sarea în administrare internă

  Administrarea în scopuri terapeutice a sării are o mulţime de contraindicaţii. Sarea nu trebuie administrată persoanelor care:
  - consumă în mod regulat sare sau alimente cu sare,
  - suferă de anumite afecţiuni cu recomandare de regim hiposodat sau desodat (hipertensiune arterială,  ateroscleroză, boli renale, edeme, ascite, flebite cronice, obezitate, tuberculoză, epilepsie, tumori maligne, transpiraţii excesive anormale - mai ales ale mâinilor sau ale picioarelor, flegmoane, gangrenă, furuncule, seboree, reumatism, boli pulmonare inflamatorii, gastrite cronice, colite, migrene, nevralgii),
  - nu depun efort fizic şi nu sunt supuse stresului termic.
  Mărirea cantităţii de clorură de sodiu este justificată, în caz de:
  - insuficienţă corticosuprarenală (boala lui Addison),
  - astenie intensă cu deshidratare,
  - carenţă de proteine (hipoproteinism cu exces de glucide),
  - hipovitaminoze (carenţe în vitamine) severe ,
  - diaree şi vărsături intense,
  - arsuri ale pielii,
  - transpiraţii intense pricinuite de efort, de caniculă sau de locurile de muncă supraîncălzite (prin fiecare litru de transpiraţie organismul pierde 1 g de clorură de sodiu),
  - urgenţe şi operaţii medicale (tratamentul este intravenos şi intră în competenţa exclusivă a medicilor curanţi).
  În toate aceste cazuri, administrarea de sare se face treptat, urmărindu-se reacţia organismului. Nu se va depăşii niciodată cantitatea de 10 g sare pe zi.

  •  Administrarea apei sărate

  În cazurile acute cu pierdere de sare (transpiraţii intense, diaree, vărsături) se recomandă consumul de apă uşor sărată (1-2 linguriţe de sare la un litru de apă).
  În cantitate mică, apa la care se adaugă puţină sare, combate meteorismul şi stimulează pofta de mâncare.
  Soluţiile saline călduţe cu concentraţia de 1% se folosesc ca emetice (vomitive).

Sarea aplicată extern

  Sarea încălzită, introdusă într-un săculeţ şi aplicată extern pe zonele afectate, calmează în mod natural inflamaţiile si durerea. Deşi prezintă proprietăţi dezinfectante, sarea nu se aplică niciodată pe plăgi sau arsuri, deoarece provoacă iritaţie locală, făcând, din acest motiv, mai mult rău decât bine.

Apa sărată în curele externe

  Apa sărată are numeroase indicaţii curative. Ea poate fi folosită pentru băi generale sau locale, în gargarisme sau ca clisme.
  • Curele în lacurile sărate (Sovata, Băile Govora, Slănic, Lacul Amara, Ocna Sibiu,  Ocna Şugatag, Ocna Dej, Băile Turda, Cojocna, etc.) sunt indicate în afecţiuni ale articulaţiilor şi ale tendoanelor (reumatism, spondiloză, artroză, tendinioză, afecţiuni posttraumatice) precum şi în boli ginecologice.
  • Băile locale cu apă sărată dau rezultate în cazul afecţiunilor articulare. În cazul unor băi calde sărate de picioare, mai ales dacă la acestea s-au folosit şi plante medicinale, organismul se fortifică, mai ales în sezonul rece, prevenindu-se sau ameliorându-se afecţiuni ca: răceala, gripa sau guturaiul.
  • Sarea, dizolvată în apă, folosită în gargarisme, curăţă si dezinfectează cavitatea bucală,  faringele şi amigdalele, iar trasă pe nas vindecă sinuzita.
  • Clismele cu apă sărată, repetate periodic, prezintă proprietăţi antiparazitare, fiind eficiente mai ales în oxiuroză.

Aerul sărat ca factor terapeutic

  În anumite zone, aerul este încărcat cu vapori de apă ce conţin clorură de sodiu sau cu ioni de natriu şi de clor. În mod natural, asemenea medii, pot fi întâlnite pe litoral şi în ocne (saline).
  Aerul salin exercită efecte favorabile asupra aparatului respirator. Acest lucru se datorează mai multor motive, ca:
  - lipsei alergenilor,
  - concentraţiei mici de microbi,
  - pH-ului acid al aerului,
  - existenţei unui microclimat relativ constant,
  - prezenţei cloruri de sodiu (NaCl) sub forma unor particule mici, cu acţiune asupra alveolelor pulmonare.
  Curele litorale şi cele de ocnă (speleoterapia) care valorifică aerosolii, se indică în:astm bronşic, bronşită, emfizem pulmonar, rinită cronică, sinuzită cronică, infecţii respiratorii repetate, hipotiroidie.
  Curele cu aer salin sunt contraindicate sau trebuiesc limitate, în boli ca: hipertiroidie, tuberculoză pulmonară, epilepsie, hipertensiune gravă, infarct recent, angina pectorală cu crize frecvente, cancer pulmonar, micoze pulmonare, claustrofobie - pentru speleoterapie.
  La noi în ţară, speleoterapia se poate efectua la: Praid, Turda, Târgu Ocna, Slănic Prahova, Ocna Sibiului.

Sursa:http://www.bioterapi.ro/terapii/index_terapii_tratamente_naturiste_sarea_in_tratamentele_naturale.html

Hidratarea adecvată a organismului (cum bem?)

 

Asigurarea necesarului de apă, dacă se  face hazardant, organismul poate resimţii şocuri, uneori puternice. De exemplu, dacă omul pierde 10% din cantitatea de apă din corpul său, într-un interval relativ scurt de timp (caniculă, transpiraţie excesivă, diaree) se întrerupe formarea urinei. O rehidratare întârziată, nu reface întotdeauna şi imediat buna funcţionare a rinichilor. Literatura de specialitate consemnează cazuri grave şi în celălalt sens. Ingerarea unei cantităţi mari de lichide într-un interval scurt de timp, poate produce şocuri renale sau circulatorii, care pot pune, uneori, viaţa în pericol.
  Este indicat să se bea un pahar de apă sau de ceai, din două în două ore, fără grabă, cu înghiţituri mici. Acest procedeu, aplicat câteva săptămâni, trezeşte în omul modern un instinct pierdut, ori denaturat, şi anume setea naturală. Satisfacerea acestei necesităţi biologice rezolvă de la sine dezordinile apărute în bilanţul hidric .Din punct de vedere biologic, setea nu poate fi asociată cu vreo poftă. Nu ne este sete de ceva anume ci ne este pur şi simplu sete. Setea este inodoră şi insipidă ca şi apa.
  Atunci când corpul pierde multă apă, hidratarea trebuie să fie mai intensă, dar este indicat să se realizeze treptat şi uniform. În cazurile grave de deshidratare, este necesar să se recurgă la refacerea bilanţului hidric şi al celui mineral pe cale intarvenoasă, în unităţi spitaliceşti.Cercetările efectuate pe militarii aflaţi în condiţii extreme (caniculă, marş forţat) au arătat că ei se refac mult mai bine şi mai repede atunci când beau apă uşor sărată. Deşi pare paradoxal, acest lucru este pe deplin justificat prin faptul că o transpiraţie intensă conduce la mari pierderi de sodiu. La omul sănătos, care depune un efort fizic susţinut sau care este supus unei călduri excesive (în alte cazuri sarea de bucătărie este dăunătoare), apa la care se pune puţină sare (1-2 linguriţe la un litru), reechilibrează eficient organismul.
  Nu este sănătos să se consume lichide înaintea meselor, în timpul acestora sau imediat după ele, căci are loc o diluţie a sucului gastric cu consecinţe nefavorabile asupra digestiei şi metabolismului. Folosirea "metodei" de slăbit care constă din consumul de apă în timpul mesei, în scopul umplerii stomacului cu alimente saturate în lichidele îmbibate în acestea, crescându-le astfel volumul şi conferind senzaţia de saţietate, este complet nesănătoasă, întoarsă împotriva biochimiei gastrice.
  Un obicei greşit, din păcate destul de frecvent întâlnit, este acela de a consuma lichide reci în scopul cheltuirii surplusului de calorii (organismul consumă energie pentru a readuce corpul la temperatura normală, după ce acesta a fost răcit prin ingerarea de lichide reci). Această practică aduce mai multe deservicii decât beneficii. Lichidele reci (inclusiv îngheţata) produc mucus la nivel gastric, pulmonar, rino-faringian. Ele, de asemenea, scad rata metabolică, slăbesc imunitatea şi au efect vasoconstrictiv. Lichidele şi alimentele reci nu sunt indicate nici pe vreme caldă, iar efectul răcoritor al acestora este discutabil. Se cunoaşte faptul că în ţările cu climat călduros, în mod tradiţional se consumă lichide fierbinţi. Ele ajută mai bine la adaptarea la temperaturi înalte şi favorizează transpiraţia, fenomen ce răceşte în mod natural organismul şi care consumă, în mod natural, multă energie (arde calorii).

Sursa:www.bioterapi.ro

 

Surse de apă (ce bem?)

Corpul omului conţine mai bine de 70% apă, motiv suficient  pentru a susţine că  suntem mai degrabă ceea ce bem decât ceea ce mâncăm.După cum se ştie, nu toate lichidele sunt sănătoase pentru om. Apa ca solvent universal, dizolvă nenumărate substanţe care pot ajunge, odată cu lichidele ingerate, în corp. Dintre aceşti compuşi, unii sunt benefici organismului, în timp ce alţii se pot dovedi dăunători. De aceea, contează foarte mult ceea ce bem.Sursele cele mai sănătoase de apă sunt cele subterane (fântâni, izvoare), dacă, bine înţeles, ele nu provin din zone poluate. Apa subterană poluată este cu mult mai periculoasă decât apa din reţelele publice urbane (vezi boala albastră). Subliniem faptul că "încărcătura" benefică acestor surse scade treptat după ajungerea lor "la lumină". De aceea, pe cât posibil, este bine să profităm de apele subterane la faţa locului, măcar pentru câteva zile, mai ales dacă este vorba de apele minerale curative.Apa potabilă din reţelele publice trebuie să îndeplinească anumite bareme (să fie limpede, să nu conţină germeni patogeni sau substanţe toxice, etc.) pentru a nu pune în pericol sănătatea populaţiei.  Din acest motiv, ea este filtrată şi tratată cu diverşi compuşi. Deşi apa "de robinet" este sigură (nu produce boli infecţioase şi nu este, cel puţin în mod direct, toxică), din cauza tratamentelor la care a fost supusă, îşi pierde proprietăţile naturale. Există numeroase metode şi instalaţii de corectare a însuşirilor apei urbane, mai mult sau mai puţin eficiente. Cel mai simplu este ca apa potabilă "de reţea" să fie înlocuită cu apa minerală plată sau să se utilizeze sub formă de infuzie, decoct, sau, mai bine, ca macerat la cald pe baia de apă, cu sau fără plante medicinale O foarte bună alternativă de hidratare o reprezintă ceaiurile alimentare.Nu numai lichidele propriu-zise reprezintă o sursă optimă de hidratare. O bună parte din necesarul de apă se poate obţine din fructe şi din legume. Aceste vegetale deosebit de sănătoase, în stare proaspătă, conţin între 85% şi 95% apă. Consumate ca atare sau sub formă de suc, vegetalele pot aduce un aport important de apă, dar şi de alţi compuşi ca: vitamine, minerale, enzime şi glucide sănătoase. Nici un suc care nu se consumă imediat după stoarcerea organelor vegetale proaspete, nu este un lichid natural, deoarece se oxidează repede şi îşi pierde, într-un timp foarte scurt, enzimele. Procesele de oxidare şi de alterare pot fi stopate doar recurgându-se la substanţe chimice de sinteză, multe dintre ele periculoase pentru organism. O metodă de păstrare a sucurilor de fructe,  constă în transformarea acestora în siropuri, dar şi aşa se pierd  elemente preţioase.În ceea ce priveşte alte surse de lichide (băuturi răcoritoare industriale, băuturi alcoolice, cafea, etc.) omul care urmăreşte să fie sănătos, trebuie să dea dovadă de cumpătare.

Sursa:www.bioterapi.ro

Necesarul de apă (cât bem?)

  O anumită parte din apa din corp provine din transformările chimice care se petrec în organism, pe baza altor compuşi (glucide, proteine, lipide, etc.). Această sursă secundară de lichide, poate asigura cel mult 20%  din necesarul de apă de care corpul are nevoie. O altă parte de apă pătrunde în organism odată cu alimentele (majoritatea alimentelor conţin apă). Apa din alimente poate asigura aproximativ 30% din necesarul  de lichide. Pentru a acoperi toate trebuinţele hidrice ale organismului, este necesar să-i asigurăm acestuia, mai bine de jumătate din necesar, direct din lichidele pe care le consumăm.Necesarul total de apă variază în funcţie de climă, condiţia fizică, efort, particularităţile individuale, fiind cuprins între 2,5 şi 6,5 litri. Mai mult de 50% din acest volum, trebuie asigurat din lichide pe care le consumăm. În cazul oricărei persoane (excluzând copii foarte mici şi bolnavii care suferă de anumite afecţiuni), un aport de lichide de sub 1,5 litrii zilnic, este insuficient. Din acest motiv, majoritatea nutriţioniştilor şi a medicilor recomandă consumul a cel puţin 2 litrii de apă zilnic.Carenţa hidrică exogenă conduce întotdeauna, după cum este firesc, la deshidratare. De multe ori însă, prin creşterea volumului apei interstiţiale ca o consecinţă a permeabilităţii excesive a vaselor capilare, deshidratarea este mascată de apariţia edemului. Persoanele aflate în această situaţie îşi creează de cele mai multe ori un adevărat cerc vicios. Deşi apa le lipseşte, ele nu mai consumă lichide pentru că acestea se reţin în organism. Prin revenirea la un regim hidric adecvat, această problemă se rezolvă de la sine, de cele mai multe ori. Se cere însă, multă răbdare căci reechilibrarea bilanţului hidric se realizează încet şi treptat.Ca şi în cazul hranei, instinctul omului de a bea apă s-a diminuat considerabil, simţul setei fiind înlocuit cu plăcerea sau neplăcerea de a bea diverse lichide (nu este natural să fim pofticioşi sau capricioşi în faţa setei, căci instinctual, ar trebui să acoperim o necesitate a organismului). Din acest motiv, omul este nevoit de multe ori să apeleze la voinţă în scopul propriei hidratări optime. Însă, după un anumit timp, o hidratare corectă dirijată de voinţă, trezeşte cu siguranţă în oricine, adevăratul instinct al setei, astfel încât, consumul de apă va fi dictat de necesităţi.În abordări extrem de simplificate şi superficiale, există voci, care consideră că a bea doi litrii de apă sau de alte lichide sănătoase, nu se constituie într-o necesitate, fiind vorba doar de "un mit ".  Teoria lor se bazează pe faptul că hormonul antidiuretic, numit şi vasopresină (hormon secretat de hiptolamus şi depozitat de hipofiză) este capabil să controleze urinarea şi concentraţia urinei, un aport mai mare de lichide conducând doar la o eliminare mai voluminoasă, dar în concentraţie diluată, a lichidului acumulat în vezică.  Dintre motivele care fac insuficientă argumentaţia cu privire la consumului de apă "după chef", amintim:
  - acea urină urât mirositoare şi intens colorată care se elimină de către cei care consumă puţine lichide, tocmai prin hiperconcentraţia sa în toxine şi germeni este periculoasă, mai cu seamă că stagnarea ei în organism este îndelungată (prin consumul corespunzător de lichide, evacuarea acestor substanţe dăunătoare este continuă),
  - a consuma puţine lichide este similar cu a spăla rufe murdare într-o singură apă, pe principiul că o unică cantitate de lichid se concentrează destul de mult în murdărie, spălarea în mai multe ape, neavând alt efect, decât diluarea acesteia.
  -  neevacuarea fluentă a lichidelor din corp, conduce la formarea unor condiţii ideale pentru precipitarea sărurilor, astfel instalându-se litiazele aparatului excretor.
  - apa din organism, împreună cu toxinele, nu se elimină doar prin rinichi, ci şi prin piele şi prin plămâni, ultimele două căi fiind şi ele hiperconcentrate în reziduri la cei care consumă puţină apă, lucru uşor depistabil prin mirosul "greu" al aerului expirat, precum şi a transpiraţiei fetide.
  - consumul limitat de lichide, conduce la retenţie hidrică, tocmai prin activitatea vasopresinei,
  - economia de apă, la cei care nu consumă lichide suficiente, induce constipaţia şi chiar intoxică corpul, prin faptul că organismul, prin diferite mecanisme, recuperează apa de la nivelul intestinului gros (colon).
  - o hidratare insuficientă, conduce la acumularea în exces a secreţiilor bronşice, instalându-se mai uşor infecţiile pulmonare şi tusea, uneori persistentă,
  - deoarece omul modern şi-a pierdut în bună parte instinctul setei, la multe persoane apare senzaţia de foame ca răspuns la deshidratare, consumând mai multe alimente, implicit mai multe calorii (cei doi centrii, a foamei şi a setei, se află alăturaţi în creier, putând produce reacţii similare).

Sursa:www.bioterapi.ro

10 PAŞI DE URMAT PENTRU UN STIL DE VIAŢA SĂNĂTOS-a doua parte

6. Reduceţi consumul de sare

• Prea multă sare în dietă poate contribui la creşterea presiunii arteriale, care, netratată poate cauza atac cardiac, înfarct şi boli ale rinichilor. 
• Sodiul şi clorul din sare sunt substanţe necesare organismului nostru, însă consumate în mod excesiv pot avea efecte negative. 
• Cantitatea de sare necesară zilnic organismului este cât ai cuprinde între degete. Cu toate că organismul nostru suportă mai mult de atât, nu trebuie să exagerăm. 
• De multe ori nu ne dăm seama că, zilnic, consumăm o cantitate mult prea mare de sare. Aceasta întrucât sarea provine din mai multe surse şi nu numai cea pe care o adăugăm noi mâncării. Aceste alte surse sunt: sarea adăugată de producătorii de produse alimentare, sarea din diferite condimente, sarea pe care diferite alimente le conţin în mod natural, medicamete, apa îmbuteliată etc.

7. Consumaţi alcool cu moderaţie şi doar ocazional

• Consumul moderat de alcool are efecte benefice asupra organismului, legate de acţiunea sistemului nervos şi nu numai. 
• Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra sistemului nervos, ficatului, aparatului cardiovascular, metabolismului, precum şi asupra activităţii psihice. 
• Consumul moderat de alcool presupune ocazional,nu mai mult de:50 ml ţuică, coniac, wisky sau200 ml vin sau500 ml bere.

8. ACTIVITATEA FIZICA-GARANTIA UNUI STIL DE VIATA SANATOS

• Este un factor cheie in obţinerea si menţinerea unei greutaţi optime, atât la adulţi, cat si la copii. 
• Reduce riscul apariţiei anumitor boli cronice: hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale, bolile coronariene, diabetul zaharat tip 2, osteoporoza si cancerul de colon. 
• Promovează bunastarea psihologica si reduce stările de anxietate si depresie usoară si moderată. 
• Activitatea fizică este eficace in prevenirea si tratamentul obezitaţii si la copii si adolescenti. 
• Vârstnicii trebuie sa evite exercitiile fizice obositoare, dar plimbarile sau diferitele activitaţi fizice moderate sunt indispensabile. 
• Pentru reducerea riscului acestor afecţiuni, se recomandă ca adultii sa efectueze minim 30 de min de activitate fizică de intensitate moderată, zilnic.

9.HIDRATATI-VA IN MOD CORESPUNZATOR

ROLUL APEI IN ORGANISM

•  Dizolvă substanţele nutritive şi le transportă în celule iar din celule elimină produşii de metabolism (rinichii filtrează ~200 l apă/zi). 
• Solubilizează substanţele minerale, făcând posibilă acţiunea lor. 
• Participă la activitatea enzimelor şi la producerea sucurilor digestive. 
• Este principalul lubrifiant al corpului (muşchi şi articulaţii). 
• Participă la menţinerea constantă a temperaturii corpului.

NECESARUL DE APĂ

• Pentru un adult de 70 kg, care trăieşte într-un mediu agreabil şi practică o profesie predominant sedentară, necesarul de apă este de 1 g/1 kcal sau 30-35 g/kcorp. 
• Prin intensificarea metabolismului energetic (de ex. activitate musculară, febră) creşte necesarul de apă datorită pierderilor prin transpiraţie şi respiraţie. 
• Menţinerea bilanţului hidric este vitală, DESHIDRATAREA fiind foarte periculoasă: 
• Pierderea a 10% din apa corpului disturbă serios funcţiile fiziologice;
• Pierderea a 20% din apa corpului este mortală. 
• Categorii susceptibile la deshidratare: copiii, sportivii de performanţă, bătrânii. 
• ALCOOLUL şi COFEINA sunt diuretice puternice.

10.GÂNDIŢI POZITIV

• Gândirea pozitivă este o atitudine mentală cu ajutorul careia reuşeşti să depăşeşti obstacolele şi să iţi indeplineşti visele. Este o atitudine mentală datorită căreia obţii rezultate bune si excelente. O gândire pozitivă anticipează fericirea, bucuria, sănatatea si rezultate satisfacatoare pentru fiecare situaţie si acţiune.Tot ce iţi pui in minte reuşeşti sa duci la bun sfârşit. 
• Gândurile, cuvintele si atitudinile negative cauzează stări si acţiuni negative. Cand gândim negativ, in sânge sunt eliberate o serie de substanţe dăunatoare, care provoacă şi mai multă nefericire si negativitate. Sentimentele negative si fricile sunt exacerbate consumandu-ne toata energia, stările de rău generează in lanţ reactii si decizii de o calitate îndoielnică, persoana emana labilitate, şi asta e calea cea mai sigură catre frustrare, dezamăgire, eşec, boală. 
• Pentru a avea o gandire pozitiva este necesar un antrenament intern susţinut. Atitudinea si gândurile nu se modifică peste noapte. Citiţi mai multe despre aceasta temă, gânditi-va la beneficiile gândirii pozitive si convingeţi-va ca trebuie sa o integrati in mod autentic in viaţa voastra. Puterea gândului este imensa si ea ne conduce practic viaţa. Acest lucru se intamplă adesea la nivel subconştient, dar noi putem transforma acest proces intr-unul conştient. Chiar daca ideea vi se pare ciudata, incercaţi să o puneţi in practică, pentru ca nu aveti nimic de pierdut, ci doar de câştigat. Ignoraţi ce ar putea spune sau gândi alţii despre dumneavoastră cand işi vor da seama ca v-aţi schimbat modul de gândire. 
• Vizualizaţi intotdeauna doar situaţii favorabile si benefice. Folosiţi cuvinte pozitive in dialogurile dumneavoastra interioare sau atunci cand vorbiţi cu alţii. Zâmbiţi mai mult, pentru ca acest lucru va va ajuta sa gânditi pozitiv. Dacă refuzati sa va transformaţi intr-o victimă si sunteti optimişti si increzatori, veţi reuşi sa va modificaţi treptat modul de gândire si mai departe intregul univers interior si exterior, reuşind sa găsiţi soluţiile cele mai bune si sa obtineţi rezultate cu adevarat remarcabile. 
• Incearcaţi sa vedeţi paharul pe jumatate plin si, in curând, el se va umple pana la refuz. Faceti acest lucru in mod constient si, odata ce aţi reuşit, incercati sa vă concentraţi in permanenţă doar pe gândurile benefice, frumoase si vesele. Circumstanţele nu au nici o importanţă. Gandiţi pozitiv in mod autentic, asteptati-vă doar la rezultate pozitive, iar circumstanţele se vor modifica in consecinţă. Va fi nevoie de o perioadă de timp pentru ca modificările să se producă, dar, in cele din urmă, vor apărea cu prisosinţă. 
• In prezent există multe persoane care se pot considera implinite pe foarte multe planuri, care stăpânesc arta gândirii pozitive si, drept rezultat, traiesc o viaţa de calitate in adevaratul sens. Si TU poţi. Ai incredere in tine, in mintea si inima ta. Nu exista nici un fel de limite in afara celor in care alegem noi sa credem.

10 PAŞI DE URMAT PENTRU UN STIL DE VIAŢA SĂNĂTOS-prima parte

•   1. Consumaţi alimente variate
•   2. Menţineţi o greutate normală
•  3. Evitaţi excesul de grăsimi, mai ales de origine animală
•  4. Consumaţi alimente ce conţin fibre şi amidon
•  5.Reduceţi consumul de zahăr
•  6. Reduceţi consumul de sare
• 7. Consumaţi alcool cu moderatie şi doar ocazional
•  8.Faceţi mai multa miscare
•  9.Hidrataţi-vă in mod corespunzator
• 10.Gândiţi pozitiv. 

De ce este important ce mâncăm

Din punct de vedere alimentar trebuie să avem înţelepciunea de a ne intoarce la obiceiurile de viaţa şi alimentare ale inaintaşilor nostri.

Stilul de viaţa sedentar şi alimentaţia nesănatoasa sunt cauza a peste 70% din bolile de astazi.

• Organismul are nevoie de peste 50 de nutrienţi esenţiali pentru a se dezvolta, creşte si ramâne sanatos fizic si mental. 
• Efectele adverse ale mâncarii nu se vad imediat, cu excepţia toxiinfecţiilor alimentare, ci abia după un timp in funcţie de sensibilitatea fiecaruia.
•  Majoritatea alimentelor industriale conţin calorii goale, care nu numai ca nu ne dau substanţe nutritive, ci ne fura si bruma de nutrienţi pe care o mai avem in corp. 
• Este necesar sa învaţăm să identificam alimentele nocive, să ne ferim de ele şi sa rezistăm tentaţiilor care apar la fiecare colţ de stradă.

1.Consumaţi alimente variate

• Nici un aliment nu oferă toate elementele nutritive de care are nevoie o persoană. Este foarte important să mâncaţi alimente cât mai variate, care să provină din toate categoriile, deoarece ele conţin elemente nutritive importante, organismul uman având nevoie de o combinaţie de elemente nutritive în fiecare zi. 
• Organismul dumneavoastră îşi va extrage din alimente necesarul de proteine, lipide, glucide, vitamine,minerale şi fibre. 
• Reţineţi că nici un grup de alimente nu este mai important decât altul şi nici nu poate fi înlocuit de un altul. Diferenţa dintre ele este că sunt necesare în cantităţi diferite în dieta zilnică, în funcţie de necesarul pentru organism. 
• CEREALE ŞI PRODUSE CEREALIERE – recomandabil cereale integrale, amestec de cereale (grâu, secară, ovăz), müsli (preferabil cu amestec de fructe uscate şi seminţe oleaginoase). 
• Nu se recomandă pâinea albă şi produsele făinoase din făină albă. 
• LEGUME ŞI FRUCTE – se recomandă consumul în stare proaspătă sau cu prelucrare minimă, congelate; fructele, sub formă de compoturi neîndulcite, fără conservanţi iar legumele, fermentate lactic. 
• Cartofii este bine să se consume fierţi sau copţi, NU PRĂJIŢI. 
• LAPTE ŞI DERIVATE – recomandate produsele LIGHT, sărace în colesterol, precum lapte degresat, brânzeturi slabe, proaspete, iaurt degresat, chefir. 
• CARNE – de preferinţă slabă (vită, pasăre, iepure), pregătită în aburi sau la cuptor. 
• PEŞTE – minim de 2 ori/săptămână, preferabil peşte marin. 
• OUĂ – max. 5/săptămână, ca atare, preferabil fierte moi sau ochiuri româneşti. 
• GRĂSIMI – uleiuri vegetale, preferabil obţinute prin presare la rece, netratate termic; margarina consumată moderat, cu conţinut mic de grăsime, obţinută prin inter- şi transesterificare (pentru a nu conţine acizi graşi TRANS), colorată natural (caroteni) şi conservată cu vitamina E. 
• BĂUTURI – limitarea consumului de băuturi carbogazoase, bogate în zahăr şi conservanţi, coloranţi şi aromatizanţi sintetici. 
• Recomandat: apă minerală şi plată şi suc de fructe (ATENŢIE la exces! Aport sporit de glucide simple!) 
• MINIM 1,5 l apă/zi    cu 30-45 minute înainte de masă, ajută la fluidificarea sângelui, permite o mai bună secreţie a sucurilor digestive şi limitează apetitul. 
• CEAIURILE, în special CEAIUL VERDE, sunt surse foarte bune de antioxidanţi, recomandate a fi consumate între mese.

 2. Menţineţi o greutate normală

• Obezitatea sau scăderea în greutate excesivă sunt factori de risc pentru multe boli, inclusiv tulburări cardiace, diabet şi unele tipuri de cancer. Prin urmare, este important să vă menţineţi la o greutate normală. 
• Pentru aceasta este important să realizaţi un echilibru între cantitatea de alimente, respectiv calorii consumate şi efortul depus. În general, copiii şi persoanele tinere care sunt foarte active şi astfel consumă foarte multă energie, au nevoie de un aport caloric mai mare decât persoanele care nu sunt foarte active. 
• Scăderea aportului caloric în vederea menţinerii unei greutăţi normale nu înseamnă eliminarea unor alimente dintre cele prezentate anterior, ci reducerea cantităţii de alimente din fiecare categorie, cu păstrarea varietăţii lor (adică mîncaţi alimente din toate categoriile prezentate, dar fiecare în cantităţi mai mici,astfel încât să atingeţi aportul de calorii necesare). 
• Pentru menţinerea unei greutăţi corporale adecvate exerciţiul fizic, mişcarea în general ajută foarte mult (a nu se confunda exerciţiul fizic cu mişcarea depusă în cadrul diferitelor activităţi casnice).

3. Evitaţi grăsimile in exces

• Un exces de grasimi alimentare, mai ales de origine animala, expune riscului de boli cardiovasculare prin obezitate, hipercolesterolemie  si hipertrigliceridemie. 
• Dintre toate substanţele nutritive, grăsimea saturată sau nesaturată este cea mai des asociată cu un risc crescut pentru cancer. 
• Majoritatea experţilor în domeniul sănătăţii recunosc că oamenii care consumă prea multe alimente bogate în grăsimi, au şanse mai mari să devină obezi sau să contracteze anumite tipuri de cancer.
• Dacă alimentaţia conţine cantităţi mari de grăsimi saturate şi colesterol, apare un risc crescut pentru bolile de inimă. 
• Regimul alimentar scăzut în grăsimi permite includerea mai uşoară a varietăţii de alimente de care este nevoie pentru agenţii nutritivi, fără a depăşi necesităţile calorice, întrucât grăsimea conţine mai mult decât dublul caloriilor unei cantităţi egale de hidraţi de carbon sau proteine. 
• Carnea oferă necesarul de proteine, minerale, în special fier şi zinc. Acestea sunt elemente nutritive importante pentru o dietă echilibrată. Prin urmare nu trebuie să renunţaţi la carne pentru a evita grăsimile, ci eliminaţi grăsimea din carne. 
• !!!Consumaţi mai ales carne de pasăre (pui şi curcan) şi înlăturaţi pielea şi grăsimea vizibilă, înainte de a o găti !!!

4. Consumaţi alimente ce conţin fibre şi amidon

• Alimentele ce conţin fibre sunt alcătuite în mare parte din pereţii celulelor din plante care nu pot fi digerate. Acestea ajută ca mâncarea să se mişte prin intestine şi să iasă din corp, promovând un tract digestiv sănătos. Mai mult decât atât, fibrele din alimente pot avea un efect protectiv prin diluarea substanţelor cauzatoare de cancer prezente în intestinul gros, prin scăderea timpului în care aceste substanţe sunt în contact cu pereţii intestinului şi prin efectele asupra bacteriilor din intestine şi materiile fecale. 
• Diferite tipuri de fibre pot acţiona selectiv pentru a realiza aceste efecte protective. 
• Principalele categorii de alimente care conţin fibre sunt legumele, fructele şi cerealele integrale. 
• !!!Consumaţi mai des alimente precum pâine şi paste făinoase făcute din făină integrală obţinută din mai multe cereale. Mâncaţi fructe precum mere, piersici, pere şi cartofi, mazăre şi fasole gătite!!!

Vitaminele şi fibrele

• Se consideră că vitaminele A şi C au o mare importanţă pentru menţinerea unui organism sănătos şi de aceea sunt recomandate pentru includerea lor în dietă. Este indicat ca aceste vitamine să fie obţinute din alimente, în formă naturală şi nu din medicamente. De asemenea, fibrele sunt şi ele foarte importante pentru a alcătui o dietă sănătoasă. Cele mai multe dintre aceste elemente hrănitoare se află în fructe şi legume, care sunt uşor de preparat şi, mai ales fructele, sunt foarte gustoase şi accesibile în sezon. 
• Încercaţi să aveţi mereu la îndemână câte un fruct, chiar morcovi proaspeţi dacă vă plac, astfel încât atunci când vă este foame şi nu aveţi nimic gâtit şi gata de a fi consumat, puteţi imediat să apelaţi la acestea.

5. Reduceţi consumul de zahăr

• Excesul de zahăr şi produse zaharoase induce aport excesiv de energie, ceea ce se corelează cu OBEZITATEA; 
• o supra-solicitare a pancreasului, implicit risc de diabet; 
• astenii nervoase prin sărăcirea organismului în vitamine din gr. B; 
• favorizează apariţia cariilor dentare.

                                                                                          

“ NUTRITIA OMULUI – ACT SACRU “

” A scrie despre nutritia umana intr-o perioada in care societatea abia mai poate face fata agonisirii celor necesare traiului zilnic, ar aparea ca un act de sfidare sau chiar ofensa, daca elaborarea textului nu ar porni din iubire fata de semeni si deferenta fata de suferintele lor.In fapt aceasta lucrare nu intentioneaza sa complice existenta nimanui si nici sa adauge dificultati la cele existente pentru procurarea hranei si la consumarea ei in vederea mentinerii vietii.Toata lumea stie ca hranirea sau nutritia omului este un act vital, adica un gest care ii conditioneaza existenta. Nu maninci, nu traiesti! in gestul respectiv are loc desfasurarea cea mai completa a Ego-ului, adica manifestarea cea mai complexa a instinctului de conservare, comun omului si animalelor. Probabil ca acest fapt este unul din aspectele care i-a determinat pe materialisti sa-l considere argument pentru animalitatea omului, caruia i-a si gasit loc “stiintific” in increngatura zoologica a creatorilor pamintului.Manifestarea instinctului de conservare prin foame, semn al cererii organismului de hrana, este atit de puternica, incat imi vine sa cred ca probabil marea majoritate a oamenilor se indoiesc ca ar fi existat sau ca ar putea exista persoane pe planeta noastra care timp de ani de zile sau chiar zeci de ani, au trait sau traiesc fara sa manince nimic. Cu toate acestea au existat fara indoiala asemenea cazuri, dintre care unele au fost evocate de Dr. Dan Patrut in valoroasa sa lucrare realmente stiintifica, enciclopedica : “De la normal la paranormal”, sub denumirea de “inedia”.Actul nutritional uman este de o extrema complexitate, implicand intreaga fiinta, indiferent de gradul de cultura si civilizatie, antrenand intreaga sa fiziologie al carei fundament de fapt il constituie, el este acela care asigura materialitatea corpului fizic si o buna parte a energeticii subtile care constituie restul structurii umane ( care nu se vede in mod obisnuit).Despre actul nutritional s-au scris biblioteci intregi, tocmai ca urmare a complexitatii sale. In el sunt implicate o multime de stiinte ( evident biologia, medicina, biochimia, chimia, fizica, psihologia, sociologia, etnografia etc), toate religiile si credintele religioase ale planetei si chiar…filozofia…. de metafizica si de ezoteric, ocultism nici nu mai trebuie sa pomenim.Aflat din pacate sub influenta unei educatii reductioniste carteziene si dogmatice, atat la scoala cat si acasa, actul nutritional uman a devenit in scurt timp un adevarat dresaj, inregistrand un automatism exacerbat, care cu timpul si pe nebanuite l-a facut pe om propriul sau sclav. Este de ajuns sa observati copii in perioada intarcarii lor, dupa alaptarea materna, cand li se preda stafeta erorii alimentare, a viitoarei lor suferinte, pentru a intelege ce vreau sa spun. Pentru ca nu am cum sa evit sa nu spun, ca actul nutritional in lume, asa cum se practica azi, este eronat din toate punctele de vedere, atat stiintific cat si laic….Este incredibil cu cata superficialitate este tratat actul nutritional pe plan educational la toate nivelurile, atat in scoli, cat si acasa, atat medical cat si laic. Toate discutiile si recomandarile au loc pe problema a ceea ce trebuie sa se manince si dezvoltand la maximum ceea ce a devenit o adevarata “stiinta si arta” in acelasi timp, gastronomia, al carei scop real este producerea bucuriei cat mai mari a burtii, fara o analiza a consecintelor.Toata preocuparea privind conditiile actului nutritional, educational, se reduce la eleganta gestului, devenita o adevarata pretiozitate.Omul obisnuit ar fi cat se poate de uimit, daca ar afla, intr-un mod convingator pentru el, obiectiv, ca tocmai satisfacerea acestei bucurii a burtii este aceea care a determinat cea mai mare parte din necazurile sanatatii sale.Tot el omul obisnuit invata din patanii din experienta proprie, cum raul produs pe linie nutritionala se instaleaza totusi dupa un timp destul de indelungat, lent si insidios, astfel el nu poate face in mod clar transant, legatura de la cauza la efect, ca in cazul suferintei dupa o lovitura, de exemplu….Ba de cele mai multe ori, cand pateste vreo neplacere digestiva atribuie aceasta ultimului aliment pe care l-a consumat, in cele mai multe cazuri acesta fiind departe de cauza reala a tulburarii.Nu este de mirare ca, in general marele public face greseala devenita obisnuinta, de a considera ca actul nutrional se refera, se rezuma daca vreti doar la ceea ce se maninca.
Cati stim ca neplacerile digestive manifestate in cursul vietii se datoreaza modului in care am mancat?
Gastronomia ca “stiinta” are implicatii numai asupra a ceea ce mancam, iar ca arta exarcebeaza pretiozitatea comportamentala in fata actului nutrional, referindu-se la pozitionarea persoanelor la masa, modul de utilizare a numeroaselor utensile pentru mancat si la aspectul estetic al mancarii.Omul educat cauta sa se conformeze acestei pretiozitati gastronomice, fiind convins ca in acelasi timp el respecta principiile de baza ale unei hraniri “stiintifice” , fara a banui ca acestea sunt tot atat de eronate ca si fundamentele intregii stiinte reductioniste, carteziene.Omul de rand, putin ii pasa de toare aceste probleme, el stie una si buna : el trebuie sa manince cand ii este foame si anume ce oricate ori ii este foame, pina se satura, el ajunge astfel sa ‘ciuguleasca ” tot timpul ceva, oriunde s-ar afla si orice ar face, fara a banui ca astfel este in competitie cu pasarile din ograda sau cu alte animale….obosind sistemul digestiv.Din totdeauna religiile planetei au avut un impact puternic asupra populatiilor, implicandu-se in mod specific. Unele religii, mozaica si islamica au interzis consumul carnii anumitor animale impure….altele, in special in Asia orientala au interzis aproape total consumul carnii de orice fel. Crestinismul, din pacate, sub impactul unor influente necunoscute au transfigurat indicatiile Christice, asa cum apar in Evanghelia Pacii a Domnului Iisus Christos, de discipolul Ioan, permitand consumul oricarui fel de carne, in afara unor perioade din an, precedand marile sarbatori religioase si zilele de miercuri si vineri, care au fost denumite de post….cand nu se maninca nici un fel de produse animale.Desigur, respectarea acestor perioade de Post, care totalizau peste 200 zile pe an, au reprezentat un castig remarcabil nu numai pentru sanatatea fizica, dar si pentru cea morala a populatiilor crestine, in special ortodoxe.In aceasta privinta minunatul nostru popor roman, sub presiunea comunista un timp indelungat, aceasta intuitie a sacrului in manifestarea actului nutritional, a fost treptat aneantizata, cu tendinta de a aduce omenescul romanesc la o conditie animalica, de roboti umani.Omului obisnuit degeaba i-as prezenta atat argumentele stiintifice a ceea ce trebuie sa manince, cat si criterile moderne, holistice, de clasificare a alimentelor mentionate mai sus, deoarece oricat de bine si de clar ar fi ele evocate, el nu le-ar intelege, deoarece in momentul de fata se afla intr-un cerc vicios : alimentatia practicata in prezent, prin efectele sale nocive ii creeaza un ecran in fiinta, care ii impiedica accesul la lumea suprasensibila si intelegerea spirituala si in acelasi timp, deoarece are efect de drog, ii cere continuarea, inca mai rafinata.Prin abordarea unei atitudini corespunzatoare a actului nutritional, ca act sacru, treptat cercul vicios se va sparge sub efectul rezonantei cu Divinul, adica rugaciunea inante si dupa masa, si atunci intelegerea va apare. Si nu numai intelegerea, dar si taria necesara de a face schimbarea dorita….
FRAGMENTE DIN CARTEA “NUTRITIA OMULUI – ACT SACRU” DE RADU ILIE MANECUTA

“ CUM TREBUIE SA MANCAM “

“Atitudinea omului in fata actului nutritional, adica a felului cum se comporta la masa este cat se poate de individualizata, constituind rezultatul adaptarii temperamentului si caracterului propriu, al fiecarei persoane, la conditiile impuse de educatia atat civica ( gradinita, scoala), cat si de cea din familie. Dupa expresia populara “cate bordeie atitea obiceiuri ” intelegem ca fiecare casa are amprenta ei educationala.

 Pe masura dezvoltarii asa – zisei “civilizatii” in viata sociala si sub impactul politic si social al momentului, dar mai ales economic, tihna familiei a diminuat progresiv, pina la disparitie. In fapt intreaga viata familiala s-a destramat, ca urmare a noului comportament aparut in civilizatie : “time is money!”

 Masa care odinioara era o problema de familie, cu ritualul ei tihnit, care unea pe toti membrii, a ramas o amintire romantica, fiecare membru al familiei, presat de timp, maninca in graba, separat, la ora pe care i-o permite noul comandament social-economic….

La tara, cel putin acolo unde civilizatia industriala se manifesta mai putin direct, inca mai exista o oarecare tihna, o oarecare regula printre cei care au mai ramas, neatrasi de mirajul urban.

El pleaca dimineata de acasa, in graba, inca mestecand, iar cand se inapoiaza de la munca, obosit si enervat, se aseaza direct la masa, mancand tot in graba, de foame…..in fapt, intreaga lui fiziologie este dominata de graba, deci de incordare si crispare.

La orice te poti grabi, dar nu la masa!

Deci prima caracteristica fundamentala al modului in care trebuie sa mancam, trebuie sa fie TIHNA. Orice problema ar avea omul, cand se aseaza la masa, trebuie sa se detaseze, sa faca o bresa in timp, timpul trebuie sa dispara cand stam la masa. Tihna inseamna relaxare, care asigura conditia de baza pentru functionarea perfecta a organelor implicate in actul nutritional.

Nu va asezati la masa enervati sau prea obositi, si intr-un caz si-n celalalt, oricat de foame v-ar fi, trebuie mai intai sa stati intinsi 10-15 minute, cu ochii inchisi, incercand sa retraiti in amintire, momentele cele mai fericite ale vietii dvs. ar fi ideal sa ascultati in surdina un cd. cu ciripit de pasarele, clipocit de ape, valuri marine etc….

Dupa asezatul mesei, decuplati timpul intrand in rezonanta cu Divinul, spuneti :

“Tatal nostru” corect precum si rugaciunea catre Maica Pamanteasca. Este bine ca rezonanta cu Divinul sa fie pastrata pe tot parcursul mesei, imaginandu-va ca odata cu mancarea, absorbiti energii divine, care mergand la toate celule care alcatuiesc corpul fizic, alunga orice dezordine fizica, chimica, biologica, energetica, informationala, morala, in acelasi timp hranindu-le in mod direct.

Mestecati linistit mancarea, de cel putin 30 ori, fiecare inghititura, pina ce bolul alimentar devine omogen si aproape lichid. Georges Barbarin arata foarte clar ca eliberarea energiilor subtile, a energiilor superioare din alimente, nu se face decat in aceasta faza, pentru a fi absorbite la nivelul cerului gurii si sublingual.

Cand omul este tihnit, linistit, intre cele 2 sisteme nervoase vegetative, simpatic si parasimpatic exista un echilibru perfect, cand omul este enervat, incordat, crispat, echilibrul este deranjat, unele organe vor functiona prea intens, altele insuficient si prea lent, astfel si sistemul endocrin este si el perturbat, unele glande secretand mai mult, altele mai putin, dezechilibrul se amplifica….

Lumea trebuie sa stie, sa inteleaga foarte bine, ca pentru acelasi aliment introdus in organism prin nutritie, modul prelucrarii lui si absorbtia lui poate diferi enorm in functie de starea sistemului nervos vegetativ al persoanei in momentul respectiv.

Concluzia? Mancatul in graba si in conditii improprii necorespunzatoare, reprezinta semnarea politelor viitoarelor boli si o investitie economica proasta! dar nu numai corpul fizic este in pierdere, ci intreaga fiinta, pentru ca iti privezi corpurile subtile de energie – sursa de viata stocata in alimente.”

fragmente din cartea “Nutritia Omului – Act Sacru”, de Radu Ilie Manecuta

Cum sa previi cancerul cu ajutorul unei diete sanatoase

Recomandarile de mai jos sunt extrase din Raportul “Alimentatie, nutritie si prevenirea cancerului: o perspectiva globala”.Acesta este bazat pe analiza a peste 4500 de studii stiintifice efectuata de un grup de 150 de specialisti din intreaga lume. Ele reprezinta cel mai valoros pachet de recomandari existente în prezent pentru reducerea riscului de cancer.

Adoptati o dieta predominant vegetala, care sa contina o varietate de fructe, leguminoase si cat mai putine alimente amidonoase rafinate.

Evitati surplusul sau deficitul ponderal, si limitati castigul ponderal in timpul perioadei de adult la mai putin de 5 kg.

Daca profesiunea nu va solicita fizic, efectuati zilnic o plimbare in pas vioi de aproximativ o ora (sau o alta activitate similara). De asemenea, acumulati cel putin o ora de exercitiu fizic viguros pe saptamana.

Consumati 400-800 g (sau 5 sau mai multe portii) pe zi dintr-o varietate de legume, verdeturi si fructe, pe tot parcursul anului.

Consumati 600-800 g (sau cel putin 7 portii) pe zi dintr-o varietate de cereale integrale, leguminoase (fasole, linte, soia, mazare, etc.), radacinoase si cartofi. Obisnuiti-va sa preferati alimentele prelucrate si procesate cat mai putin. Limitati consumul de zahar rafinat. Nu se recomanda consumul de alcool.

Nu se va consuma sau cel putin se va limita consumul de carne rosie la maximum 80 g pe zi. Este de preferat sa se inlocuiasca carnea rosie cu carne de peste, pasare, si alte animale nedomestice.

Se va limita consumul de alimente grase, in special a celor de origine animala. In ce priveste uleiurile vegetale, acestea se vor folosi in cantitati modeste. 

Se va limita consumul de alimente sarate si se va reduce sarea folosita la gatit si cea adaugata la masa. Se vor folosi mirodenii si condimente vegetale pentru asezonarea alimentelor.

Nu folositi alimente care, ca urmare a pastrarii timp indelungat la temperatura camerei, sunt expuse contaminarii cu micotoxine (prin mucegaire).

Pentru conservarea alimentelor alterabile cumparate sau pregatite acasa se va folosi refrigerarea, congelarea si alte metode adecvate.

Atunci cand nivelurile aditivilor, substantelor contaminante si a altor reziduuri sunt reglementate cu atentie, prezenta lor in alimente sau bauturi nu produce daune sanatatii. In schimb, folosirea improprie a acestor substante sau lipsa reglementarilor in domeniu pot primejdui sanatatea, lucru valabil cu deosebire in tarile in curs de dezvoltare.

Nu folositi alimente fripte sau arse. Cei care consuma carne sau peste vor trebui sa evite arderea sucurilor carnii care se produce in timpul frigerii, precum si prajirea. Se vor evita sau se vor consuma numai ocazional urmatoarele alimente: carne si peste fripte pe flacara directa; carne afumata si pastrama; muraturi.

Pentru cei care respecta recomandarile prezentate aici, suplimentele dietetice sunt probabil ne-necesare si posibil ineficiente pentru reducerea riscului de cancer.

Tutun: nu fumati si nu mestecati tutun.

Sursa: World Cancer Research Fund/American Institute for Cancer Research, Food, Nutrition and Cancer Prevention: A Global Perspective (Washington, D.C., 1997).

Care este legatura dintre colon, ochi si urechi, colon si migrene!

Partea mediana a colonului transvers este legată de hipotalamus, o structură din cadrul creierului responsabilă de reglarea parametrilor de funcţionare neconştientizată a corpului. Dacă aceasta parte a colonului este afectata, absorbtia lichidelor si a substantelor nutritive din alimente este oprita. Cecumul (parte a aparatului digestiv) este legată de hipofiza, care raspunde de reglarea cantitatii de apă din organism, Stagnarea reziduurilor la nivelul cecumului poate duce la apariţia oboselii, a diareii sau constipaţiei. Valva cecumului este zona in care se reflectă legatura dintre colon si ochi. Puţin mai sus de valva cecumului se găseşte proiecţia urechilor. Iritatia peretilor intestinali in această zonă se asociază cu slabirea auzului, cu durerile de urechi.
Colonul si migrenele
Migrenele frecvente pot fi puse in legatura cu acumularea de toxine in colon. De asemenea, un colon murdar poate afecta puterea de concentrare si poate scădea capacitatea de memorare. Acumularea de toxine in colon si eliminarea defectuoasa a acesteroa inseamna repunerea in circulatie a toxinelor. Pe fondul autointoxicarii, procesele naturale de oxidare din tesuturi se reduc, iar in lipsa oxigenarii adecvate a tesuturilor energia vitală incepe sa scadă. Repunerea in circulatie a toxinelor din colon se asociază aproape intotdeauna cu oboseala, lipsa de energie si migrenele. Aceste migrene sunt asa-numitele migrene de cauza incerta. In aceste condiţii o cură de detoxifiere cu suplimente alimentare cu fibre curaţă nu doar colonul, ci in acelaşi timp poate preveni migrenele. 

Sursa:www.doctormenci.ro