Deşi in prezent , există o abundenţă de alimente valoroase,deşi
regulile de bază ale nutriţiei sunt mai cunoscite decât în urmă cu câţiva
ani,tulburările de nutriţie legate de alimentaţie mai ales
obezitatea,hipertensiunea arterială,diabetul sunt intr-o continuă şi
îngrijorătoare creştere.Chiar dacă, la sondajele efectuate, peste 80% din
populaţie susţine că alimentaţia
sănătoasă şi condiţia fizică bună constituie o preocupare permanentă,
realitatea arată contrariul.Cercetările arată că, în majoritatea regiunilor
globului, modul de alimentaţie nu
e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecşi
sociali şi psihici.Educaţia, obiceiurile
şi tradiţia joacă un rol imens, dar şi starea
psihică individuală.Alimentaţia face parte din comportamentul nostru
social,toate evenimentele importante din viaţă sunt acompaniate de luarea mesei
cu alţii, ne apropie de alţii şi satisface nevoia contactului social.Una din
principalele probleme de sănatate in lume,dar şi in România ultimului deceniu,este
problema obezitaţii.Cu peste patru
milioane de adulţi obezi şi 50% din populaţie peste greutatea normală, potrivit
statisticilor de la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon" ,România a
urcat pe locul trei al supraponderalilor din Europa (după Grecia şi
Iugoslavia). Statistica Institutului „Parhon" arată că 30% din românce
sunt suprapoderale, dar şi 20% din bărbaţi. La capitolul obezitate infantilă cifrele sunt îngrijorătoare: 40% din copii sunt
obezi.Savanţii cercetează semnalele cu acţiune imediată şi de lungă durată care dirijează senzaţiile de foame, de
poftă de mâncare şi de saţietate. În acest domeniu, acţionează numeroşi
factori, începând de la digestia gastricã, continuând cu hormonii secretaţi de
aparatul digestiv, insulina şi glucagonul, până la mesagerii chimici – leptina,
care este secretată de ţesutul adipos şi care frânează ingestia de calorii.La
obezi, acest semnal nu e înţeles în mod corect, creându-se o rezistenţă la leptină.
Acolo unde, într-adevăr, e vorba de o rezistenţă la leptinã, ea poate să fie,in
unele cazuri determinată genetic.O minte
sanatoasă poate sta doar intr-un corp sanatos.Există o legatură intre
conştiinţă si trup? Ce nu funcţionează in mintea supraponderalilor şi obezilor?
La baza relaţiei dintre corp şi minte stau hormonii, lucrând ca niste
mediatori, trimiţând implusuri catre sistemul nervos şi averizandu-l atunci
cand este nevoie de mâncare sau când s-a atins pragul de saţietate. Acesti
hormoni sunt Leptina si Grelina.Pentru a reuşi sa controlezi acest fenomen al
foamei sau a lipsei poftei de mâncare,este important să conştientizezi anumite
procese prin care organismul tău trece. Legat de ingrăşare sau slăbire exista
trei procese de care organismul tău are nevoie si anume:odihnă, eliminarea resturilor si consumul energiei din organism.Să
vedem care sunt hormonii care ne avertizează când avem nevoie de hrană şi cand
am atins pragul saţietăţii.Leptina este un hormon secretat de ţesutul adipos subcutanat
ca răspuns la depozitul de grăsime. Leptina a fost descoperită in anul 1994 şi
este considerat a fi principalul hormon care influentează apetitul erotic,
fertilitatea,densitatea osoasă la femei şi suprimă apetitul. Este produs în
straturile de grăsime si orice variaţie a nivelului ei poate avea consecinţe
dezastruoase pentru siluetă. Stresul, exerciţiile fizice intense dupa o lungă
perioadă de sedentarism si fluctuaţiile de greutate, conduc la scăderea
nivelului leptinei. Metabolismul se dereglează, kilogramele se acumulează la
loc cu viteză mare şi de multe ori, femeile care trec prin această experienţă
nu mai au menstruaţie normala. De aici si până la infertilitate si osteoporoză
mai este doar pas. Leptina este un hormon secretat de catre organism care acţionează
asupra hipotalamusului din creier si controlează senzaţia de foame si greutatea
corporală. Sau, mai simplu, leptina spune: „eşti plin, opreşte-te!”. Dacă
nivelul grăsimii scade, scade şi nivelul de leptină şi creşte apetitul.Aici
intervine rolul nutriţionistului,care va intocmi o dietă personalizată.Curele
de slăbire care nu au o bază ştiinţifică nu vor funcţiona.Şoarecii care sunt
genetic incapabili să secrete leptină devin extrem de obezi pentru că nu au
comanda „opreşte-te”.
Deşi hormonul este binecunoscut
pentru faptul că influenţează apetitul pentru mâncare, prin faptul că
semnalează cât de multe grăsimi se află în organism, un studiu recent efectuat
in Marea Britanie,arată că leptina controlează şi ataşamentul emoţional
faţă de alimente.Cunoştinţele referitoare la acţiunile leptinei au
fost obţinute în urma unui studiului efectuat prin scanarea creierului a două
persoane care suferă de o boală rară, moştenită ce constă în deficienţă de
leptină.Studiul sugerează faptul că acest hormon de suprimare a apetitului
acţionează prin diminuarea cantităţii plăcerii pe care o obţinem din partea
mâncării. Fără leptină, pacienţii mânâncă excesiv, se bucură de orice fel de mâncare,chiar
şi de cea fără gust şi devin obezi.Porţiunea creierului care guvernează pofta
pentru mâncare, nucleul acumbens, a fost extrem de receptivă la imaginile cu
alimente pe care aceştia le-au găsit extrem de apetisante.La oamenii normali,
nucleul acumbens este declanşat de alimentele apetisante numai când acestora le
este foame.În cazul pacienţilor care suferă de deficienţe de leptină, acesta
rămâne activ inclusiv imediat după ce au terminat de mâncatEste pentru prima
dată când oamenii de ştiinţă au descoperit legături între zonele sistemului
nervos care ştiu când organismul este sătul şi părţi ale creierului implicate
în cât de mult îţi place mâncarea.Grelina, un hormon secretat de stomacul gol şi stimulează apetitul. Intr-un corp sănătos,
la două-trei ore după micul dejun, stomacul gol secretă grelina care ajunsă la
creier comandă apetitul. Începi să te gândeşti la prânz şi curând vei mânca.
Hrana comandă nivelului de grelină să scadă şi o dată cu el şi apetitul
tău.Când ţineţi cură de slăbire, nivelul de grelină este ridicat nu doar
înainte de mese, ci aproape permanent şi cu timpul erodează puterea de voinţă. Iar pentru codul dumneavoastră genetic,
aceasta se traduce prin înfometare. Friedman spunea că „oamenii au iluzia că
îşi pot controla cantitatea de alimente pe care o consumă şi este adevărat pentru
o scurtă perioadă de timp, dar pe termen lung, drive-ul biologic de a mânca
destul şi de a reveni la greutatea ta aproape întotdeauna învinge controlul
conştiinţei.”Precizand faptul ca leptina este secretată doar in timpul somnului
de catre organism,vă prezint procesele de care organismul tău are nevoie in
drumul lui catre acel ideal de corp sănătos. Odihna este echivalentul refacerii si a restabilirii echilibrelor
in organism. Incercaţi sa nu săriţi orele de somn, şi nu uitaţi ca epifiza secreta
melatonina( hormonul tinereţii ),intre orele 22-02.Oferiţi corpului cel putin 8
ore de somn.Procesul de eliminare din
organism al resturilor se află in stransa legatură şi cu modul vostru de alimentaţie. Spun asta deoarece cu cât
mâncaţi mai multă mancare sănătoasă si evitaţi mâncarea procesată oferiţi
organismului substanţele necesare procesului de eliminare cum ar fi fibrele
alimentare, enzime, vitamine si minerale care stau la baza sintezei produsului
ajuns în tubul digestiv. Fibrele au rol esenţial in curăţarea colonului de
rezidurile depuse pe tract care ingreunează intreg procesul de digestie,
oferind senzaţia de balonare si disconfort. Mancaţi zilnic cat mai multe
produse bogate in fibre alimentare de calitate (cereale integrale, fructe,
legume proaspete, seminţe si nuci etc).Oferţi organismului cantitaţi suficiente
de apă,fară de care eliminarea
rezidurilor şi toxinelor este imposibilă.Aşa cum aveţi grijă să vă spalaţi
corpul zilnic pe exterior,nu uitaţi că şi interiorul trebuie spălat.Pe
parcursul intregii zile, in urma meselor servite, in organism s-a acumulat
energie exprimată in calorii. Ce credeţi că va face organismul cu această
energie?Este simplu, are variante la dispoziţie: o consumă pentru intretinerea
proceselor vitale in organism si pentru încalzire si in urma ajutorului acordat
de dumneavoastra făcând mişcare ( diferite treburi care solicită corpul rezultând
consum de energie sau pur si simplu mergând la o sală si facând exerciţii,
alergat, mers, bicicletă, aerobic,
ridicatul greutatilor, etc), ori o depozitează oferind organismului siguranţa
zilelor in care hrana lipseste.Faceţi
miscare!!! Nu lasaţi sa treacă ziua fara a trece in cont cel putin 30
minute de exercitii fizice in plus faţă de activitatea efectuată in acea zi.
Gandiţi-vă ca orice plus de energie trebuie consumat daca doriţi sa vă mentineţi
corpul sanatos. Nu aglomeraţi celulele din tesutul adipos daca aveţi
posibilitatea si voinţa să faceţi exerciţii fizice.Nu doar leptina dirijează
ingestia de alimente, ci şi alţi factori: neurohormonii,precum şi defectele
genetice ale echilibrării energetice şi ale reglării greutăţii corporale. Totuşi,
numai în extrem de puţine cazuri putem arunca vina obezităţii asupra genelor.
Mult mai importante sunt mecanismele dobândite,
începând din primele zile de viaţă.Căci a mânca nu înseamnã doar potolirea
senzaţiei de foame, ci în acelaşi timp o plăcere, iar atitudinea faţă de hrană, care începe la sânul mamei, este
întotdeauna fixată într-o relaţie socială şi emotivă.Temelia atitudinii faţă de modul de alimentaţie se formează în prima copilărie.
Deoarece hrănirea are loc de mai multe ori pe zi, copiii se obişnuiesc cu anumite
gusturi, pe care ajung să le iubească. Prin părinţi, fraţi, surori şi copiii de
aceeaşi vârstă, care apreciază sau desconsideră anumite alimente şi băuturi, se
transmite componenta socială a nutriţiei.Mâncăm
pentru a sărbători, pentru a ne răsplăti, pentru a ne relaxa sau pentru a ne
consola. Problema apare
când, în situaţiile respective, în locul alimentelor nu dispunem de alternative.
În aceste cazuri, consumul crescut de hrană, de exemplu pentru a ne consola, este
programat, pregătindu-se apariţia obezităţii. De multe ori, stresul poate
anihila controlul asupra consumului de alimente, ducând la o ingestie crescută
de alimente.Cheia combaterii obezităţii se găseşte în domeniul profilaxiei, iar prevenirea surplusului
ponderal trebuie să înceapă deja în copilărie. Părinţii trebuie sã ştie că în
aceastã perioadă se fixează gusturile faţă de alimentele sănătoase, formându-se
stilul de viaţă, care, de obicei, va fi continuat pe tot parcursul vieţii.Este
extrem de important ca, de la cea mai fragedă vârstă, copiii să consume
împreună cu părinţii alimentele cele mai sănătoase,oferite în formele adecvate
vârstei: salate de roşii, de varzã, castraveţi, spanac, morcovi, gulii;
zarzavaturi fierte, fără grăsimi: conopidă, broccoli, mazăre verde;
leguminoase: fasole, linte, cereale integrale şi tot felul de fructe.Obişnuiţi-vă
copii să iubească fructele,dându-le fructe şi nu dulciuri. Copiii se vor
obişnui şi vor îndrăgi hrana sănătoasă,dacă părinţii le oferă de mici acastă
hrană.Permiteţi păstrarea şi întărirea senzaţiilor de foame şi de saţietate.În
loc de a-i îndemna pe copii să mănânce mai mult sau să golească farfuria, să ne
încredem mai mult în instinctele lor naturale şi în reglarea fiziologică.
Îndemnul de a mânca sau chiar obligarea de a consuma întreaga porţie diminuează
propria senzaţie de saţietate a copilului, deoarece insistenţa şi autoritatea
părinţilor vor fi considerate mult mai importante decât propriul simţ de saţietate.
Prin aceste semnale simple, dar repetate, dacã există şi o predispoziţie
genetică, se pune fundamentul viitoarei obezităţi.Aş dori să atrag atenţia
asupra faptului că fetiţelor li se creează viitoare probleme de sănătate,
pentru că nu li se oferã ocazia de a fi suficient de active fizic, înainte de a
ajunge la vârsta adolescenţei.Neil Armstrong, de la Centrul de Cercetare a
Sănătăţii Copiilor, Exeter, Anglia, atrage atenţia că deja la vârsta de 5-6 ani
fetiţele sunt mai puţin active fizic decât băieţii. Aceasta pentru că, de cele
mai multe ori, părinţii au o atitudine exagerată de protecţie faţă de
fetiţe.Părinţii exagerează când, de teamă, limiteazã libertatea copiilor.
Riscul accidentării e foarte mic, în comparaţie cu riscul bolilor care se vor
instala din cauza lipsei de mişcare.Pe lângă a le acorda mai multă libertate,
pentru a se juca în aer liber, părinţii îi pot convinge pe copii sã fie mai
activi prin exemplul personal. Copiii percep extrem de exact câtă activitate
fizică depun părinţii şi îi va copia. De exemplu, dacă în loc de a urca scările
mama ia liftul, copiii vor observa şi îi vor urma exemplul.Creşterea copiilor
este, probabil, cea mai importantă problemă de sănătate publică, cu care e
confruntată societatea zilelor noastre.Trebuie să ne reamintim că educaţia
inseamnă exemplul personal, insoţită
de iubire.
Surse bibliografice de informare:
Dr. T. Colin
Campbell și Thomas M. Campbell II, Studiul China,
Ed. Paperback, 2006
Alimentatie Inteligenta/Emil Radulescu/2003
Max Gerson, O terapie naturală eficientă pentru tratarea
cancerului si a altor boli grave,Ed. For You,Bucuresti,2005
Robert Morse,Să trăim
sănătos fără toxine,Ed. Paralela 45, 2009
Chase Ravel, Medicamente miraculoase, pe care nu le cunoaşteţi încă,
Ed. Elit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu