“Corpul fizic al omului este format din numeroase
sisteme, care conlucrează pentru menţinerea sa în viaţă şi menţinerea sa într-o stare optimă
de funcţionare. Aceste sisteme cuprind organele, glandele, sângele,
ţesutul limfatic, muşchii, oasele etc. Fiecare sistem are o sarcină proprie şi
unică de îndeplinit pentru a menţine în funcţiune întregul.Aceste sisteme
depind unele de altele pentru funcţionarea, întreţinerea şi refacerea
organismului ca întreg.Infrastructura
corpului omenesc este asemănătoare unei societăţi civile. Sistemul endocrin
este guvernul. Sistemul nervos (electric) este magistrala informaţională, în
lipsa căreia comunicarea dintre oraşe
(celule, organe şi glande) ar fi paralizată. Departamentul de poliţie constă
din mici celule imunitare numite limfocite (globule albe), neutrofile, bazofile
şi macrofage. Pentru protecţie suplimentară, dispunem şi de o armată, adică
celulele NK (ucigaşii naturali) şi celulele mari de tip T şi B. Fireşte, există
şi uzine, precum ficatul, măduva osoasă, glandele şi câteva organe. Şi un
sistem de salubritate care colectează reziduurile şi le elimină, funcţie pe
care o îndeplinesc sistemul limfatic, colonul, rinichii, plămânii şi pielea.
Totuşi, o societate din care lipsesc oamenii muncii, n-ar fi formată decât din
şefi şi atunci nu s-ar mai face nimic. Majoritatea celulelor din organism
acţionează ca nişte muncitori. Aceste celule se regăsesc la nivelul tuturor
sistemelor, inclusiv în sistemul osos (oase), sistemul muscular şi în ţesutul
conjunctiv.
Majoritatea
alimentelor cu care trebuie să se hrănească această societate este asigurată de
hrana pe care noi i-o oferim organismului. Cu toate acestea, multe substanţe
nutritive sunt cultivate de „fermieri”, care se numesc bacterii. Prin acţiunile
şi tehnicile lor de transmutaţie sunt produse numeroase coenzime (vitamine sau
ajutoare).Dacă vom pătrunde în
lumea microscopică, vom descoperi aici înseşi celulele. Fiecare celulă este un
oraş în sine, un microcosmos care reproduce la scară ansamblul societăţii
lărgite, care este organismul. Lumile pe care le-a creat Dumnezeu se reflectă
unele pe altele, tot aşa cum toate formele şi structurile vitale au nevoie de
alte forme şi structuri pentru a exista. Conştiinţa, sau conştientizarea a tot
ceea ce se întâmplă dincolo de nivelul vizibil, este forţa care pune lucrurile
în mişcare”….
SISTEMUL LIMFATIC
“Corpul fizic este un oraş de sine stătător. Sistemele limfatic şi
imunitar acţionează asemenea forţei poliţieneşti şi departamentului de
salubritate, reunite într-o singură structură. Sistemul limfatic colectează
gunoiul din fiecare casă (celulă) a oraşului; fireşte, gunoiul este diferit, în
funcţie de „stilul de viaţă” al fiecărei case / celule. Sistemul limfatic, în
colaborare cu celulele imunitare, are sarcina de a proteja şi menţine
organismul curat.Numeroase alimente, pe care oamenii le consumă zilnic, supraîncarcă şi
colmatează sistemul limfatic. Răcelile, gripa, alergiile, inflamaţiile
sinusurilor, bronşita, afecţiunile pulmonare – printre care se numără pneumonia
şi astmul (care antrenează funcţionarea deficitară a glandelor suprarenale) –
împreună cu oreionul, tumorile, abcesele, limfoamele, erupţiile cutanate,
mătreaţa etc., nu sunt altceva decât manifestări ale unei stări de
supraîncărcare şi de inflamare a sistemului limfatic.Toate produsele lactate (pasteurizate sau în stare
brută), carbohidraţii rafinaţi (zaharurile complexe), alimente iritante (ardei
iute, cola etc.), substanţele chimice toxice, proteinele străine (carne etc.)
provoacă reacţia mucoasei la nivel limfatic, adică producţia excesivă de
mucozităţi. Mai mult decât atât, aceste substanţe pot fi nocive pentru celule,
în special pentru că încurajează invaziile paraziţilor. Sarcina sistemului limfatic este de a împiedica atacurile
„teroriste” venite din ţesuturile organismului. Cu toate acestea, o dată ce
organismul este bombardat de aceste mucozităţi provenind din sistemul limfatic,
mucozităţile în sine încep să devină o problemă. Ele pot bloca
buna funcţionare a celulelor, provocând hipoactivitatea organului sau glandei
respective.
Revenim, subliniind faptul că acest tip de răspuns se poate constata în
urma reacţiei organismului la produse lactate. Proteinele pe care le conţin
acestea sunt atât de abrazive, concentrate şi nocive pentru noi, încât
ingerarea lor duce la producţii excesive de mucus. Se declanşează o reacţie în
lanţ atât de intensă, încât puteţi constata singuri cum se acumulează mucusul
în cavităţile sinusale, în gât şi în plămâni. Acest fapt duce la pierderea
mirosului, a gustului şi a auzului, şi împiedică respiraţia. De asemenea, duce
la inflamarea glandei tiroide, afectând în cele din urmă întregul organism, în
diverse moduri. Este o ironie că noi consumăm lapte pentru aportul său de
calciu, când, în realitate, printre efectele pe care le produce se numără şi
incapacitatea corpului de a utiliza calciul.
Din punct de vedere spiritual, sistemul vascular şi sistemul limfatic
sunt o reflectare a spiritului. Ele contribuie la dezvoltarea individului şi îl
hrănesc, dar îl şi curăţă şi îl educă. Dacă sistemul vascular şi limfatic se
„gripează” sau stagnează, atunci tu însuţi te blochezi şi stagnezi. În acest
moment se instalează boala şi poate surveni moartea.
Curăţaţi şi deschideţi toate căile de acces din propriul organism şi
permiteţi spiritului (sânge şi limfă) să circule liber şi fără constrângeri.
Acest simplu fapt vă va aduce o stare de bine inimaginabilă”….
SISTEMUL IMUNITAR
“Corpul dumneavoastră
este proiectat de natură astfel încât să se poată apăra singur împotriva
invadatorilor, inclusiv paraziţi, substanţe chimice etc. Chiar şi alimentele
care devin nocive după ce au fost ingerate declanşează o reacţie imunitară şi
limfatică.Corpul omenesc în ansamblu său şi fiecare celulă care intră în alcătuirea
sa au conştiinţă (putere de conştientizare). Propriul sistem imunitar învaţă
singur să recunoască invadatorii din trecut şi stochează această informaţie la
nivelul celulelor cu capacitate de memorare. Acest proces începe o dată cu
conceperea embrionului (informaţii transmise pe cale ereditară) şi continuă
atâta timp cât organismul este expus la mediul extern. Corpul şi organele
corpului sunt acoperite de „piele”, sau o membrană care este menită să ofere
protecţie primară (din punct de vedere mecanic). De la acest nivel, celulele
imunologice (ale sistemului imunitar) şi substanţele chimice pe care le produc
au rolul să „mănânce” sau să distrugă aceşti invadatori, într-un fel sau altul.
Există numeroase tipuri de celule
imunitare, fiecare având o specializare strictă. Imunitatea organismului nostru
există şi se dezvoltă prin următoarele moduri:
• Natural activ – reacţie
imunitară de adaptare şi înnăscută, proprie (naturală).
• Artificial activ – imunitate
dobândită (vaccinare) prin furnizarea pe cale artificială a unui agent patogen
sau a unui antigen, astfel încât organismul să îşi poată crea imunitatea din
sursa oferită.
• Natural pasiv – de la mamă la făt, prin placentă. Transferul se face
către un individ fără imunitate.
• Artificial pasiv – transfer de la animale injectate
(vaccinate) la om.
Natura nu perpetuează
exemplare slabe. Dacă ar fi procedat astfel, atunci ea şi-ar fi opus rezistenţă
sieşi, nu ar fi făcut faţă şi nu s-ar fi perpetuat. Acest lucru este valabil şi
în cazul organismului uman şi al celulelor din care este alcătuit.
Sindroamele de autoimunitate nu sunt altceva decât
lupta în care cel puternic încearcă să îl elimine pe cel slab. Reţinând acest
lucru, cea mai bună direcţie de acţiune împotriva „bolilor” sau a stărilor de
hipoactivitate sau slăbiciune este întotdeauna aceea de a vă fortifica,
fortifica, fortifica organismul şi celulele. Curăţaţi-vă organismul de toate
substanţele chimice, toxinele, puroiul, depunerile de mucus şi paraziţi (cei
dăunători) şi însănătoşiţi-vă!”…
Citate din cartea”Sa traim sanatosi fara toxine”,Robert Morse,Ed.Paralela
45,2005.
pag 17-18,pag 35-36,pag44-45.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu